Poate ca cel mai interesant personaj din acea perioada este William Buckland, un geolog si paleontolog englez. Dupa ce castiga o bursa la Oxford in 1801 si devine prima persoana care sa predea geologie in cadrul universitatii, Buckland capata reputatia unui profesor cu obiceuri bizare si metode neortodoxe. Motivul – mania lui Buckland de a gusta din fiecare specie de animal existenta.

Obsesia lui Buckland pentru regnul animal si tot ce inseamna lumea inconjuratoare nu avea limite. Ca presedinte al Societatii Regale a Geografiei, Buckland publica primul studiu despre scheletul unui dinozaur. Rolul de presedinte ii permite sa aduca in „laboratorul” sau tot soiul de animale mai mult sau mai putin exotice. Pe langa trasaturi si comportament, englezul mai studia si capacitatea animalelor de a fi servite la cina.

Nicio creatura nu scapa de obsesia lui Buckland de a gusta din orice. Soareci pe paine prajita era un fel obisnuit in dieta lui Buckland, la fel si catelusii, panterele sau delfinii. In timp ce vizita o catedrala, unul din clerici ii spune ca, potrivit legendei, podeau lacasului era patata de sangele unor sfiniti. Bineinteles ca Buckland nu putea scapa o asemenea ocazie, asa ca a lins lespedea bisericii. Clericul se inselase – nu era sange de sfant pe podea, ci urina de liliac.

Probabil ca una din cele mai extraordinare povesti legate de obsesia lui Buckland este acea despre momentul in care a mancat inima unui rege. Aflat la curtea Lordului Harcourt, geologului englez ii este prezentata inima regelui Louis al XVI-lea, pastrata intr-o cutie de argint. Neputand rezista tentatiei, Buckland inghite inima regelui.

„Am mancat multe lucruri stranii pana acum, dar niciodata inimia unui rege”, par sa fi fost cuvintele lui Buckland dupa ce a ingerat organul conducatorului.

Foto main: inima rosie coroana sursa Shutterstock.com