Pentru ca nu cumva sa deranjez sensibilitatile vajnicilor strajeri "daco-tragici" ai limbii romane si pentru conformitate, ma explic: conform editiei din 2000 a Oxford Dictionary, anul in care s-a nascut oficial cuvantul, "bling-bling" este "un termen aparut in argoul hip-hop, care se refera la bijuterii foarte scumpe si la oricare alte obiecte specifice unui intreg stil de viata puternic ostentativ centrat pe a cheltui excesiv bani".

Pentru a ilustra mai in clar conceptul, "bling" este, spre exemplu, intreaga subcultura manelista prin discursul ei vizual in care abunda tricourile negre mulate pe... fizionomie inscriptionate "in Swarovski" cu diverse idiotenii sau kilogramele de aur plasate "discret" mai peste tot unde se poate, modelate in bijuterii a caror valoare sare usor de deficitul economic al unei tari medii (Thanks, guy!).

Nu intru in detalii, pe de o parte, pentru ca inca nu am reusit sa-i conving pe editori sa-mi acorde macar 10 pagini din revista, imperioase desfasurarii unui astfel de subiect si, pe de alta, pentru ca tin la linistea personala. Ceea ce mi se pare un fenomen cu adevarat interesant insa este nevoia excesiva de "bling" pe care o avem ca natiune - recunosc, am simtit-o si eu dandu-mi tarcoale de cateva ori si de atunci ma tratez din cand in cand cu tricouri albe, simple si chinezesti din Obor.


In fapt, daca ar fi sa ma hazardez catre o incercare de explicatie psihologica, as spune - fara intentia de a ofensa pe cineva - ca "bling"-ul lor este expresia frustrarii imense si imposibil de gestionat acumulate in anii de discriminare, nedreptate si umilinta la care au fost expusi ca grup uman cei care acum sunt fundamentul acestei subculturi.

Ei bine, avem si noi ceva similar, numai ca la noi este un "bling" post-comunist, o "tulpina" exotica, modificata de mutagenul totalitar intr-o varianta aparent mai fragila, dar in realitate mult mai "versatila". Ar fi fost extrem de util daca "importatorii conceptului" ar fi pus la dispozitia noastra si un set de instructiuni in genul acelora de la monstruletii verzi din Critters: "Atentie! A nu se combina niciodata cu frustrarile generate de restrictii si bani prea multi castigati prea usor!".

Primele simptome ale "bling"-ului mioritic puteau fi sesizate de o ureche sensibila chiar pe la finalul anilor '90, cand era imposibil sa gasesti un posesor de Passat care sa nu iti indese pe gat, atunci cand spunea ceva despre masina lui, si informatia despre numarul de litere din acronimul TDI care aveau culoarea rosie.

Cu cat mai multe litere colorate, cu atat mai mari asteptarile respectivului in materie de recunoastere sociala. Ba chiar mai mult, celebrele "t"-uri, "d"-uri si "i"-uri rosii erau folosite adesea, similar rudelor noastre apropiate din regnul animal, pentru atragerea partenerilor de sex opus.

Discutam recent cu niste clienti veniti din Elvetia pentru a prospecta oportunitatile deschiderii unei afaceri cu orologerie de lux in Romania, oameni care erau deja de vreun an in tara, despre cat de ciudat si anormal li se parea acestora sa intalneasca la fiecare pas in plimbarile prin frumoasa Capitala un numar MARE de automobile care de care mai imense sau mai luxoase.

Argumentul lor era ca "la ei", daca cineva are sa zicem 20.000 de euro buget pentru o masina, prefera sa utilizeze 18 in acest scop si cu restul sa isi cumpere un ceas de calitate, spre exemplu. Nu intelegeau cum e posibil ca in parcarile de langa ternele si deprimantele noastre blocuri sa poata fi vazute Audi-uri de la 6 in sus sau BMW-uri de la 5 in sus.

Nu pricepeau nici in ruptul capului. Le era dificil sa accepte ca nevoia de status, care este cel mai puternic instinct al nostru (ca natiune), trebuie satisfacuta prin (1) lucruri mari si stralucitoare care "se vad" si (2) lucruri care pot fi cu usurinta apreciate de ceilalti, de cat mai multi din ceilalti.

Nici naiba nu a auzit, pe aceste domoale meleaguri, de Jaeger LeCoultre si, in plus, nu au inventat inca modelul care sa poata fi purtat in frunte, in schimb Seria 7 este fata Morgana pentru 90% dintre romani, care prefera adesea sa stea in garsoniere jerpelite, dar sa tremure pentru Seria 3 parcata langa tomberoanele blocului.

Oamenilor li se parea ca avem prioritatile instalate gresit, si pe buna dreptate. Cred ca o adaptare locala a piramidei trebuintelor concepute de Maslow ar trebui modificata special pentru etosul romanesc, ca sa contina, undeva la baza, dupa nevoile fiziologice, "nevoia de crom". Din pacate, metalul acesta nu se gaseste nici in spanac si nici in stevie, ci numai in "Passat"-e si "Audi"-uri si multe, foarte multe, dintre "Nokii".

Ei bine, nu ma pot abtine sa observ ca fenomenul continua si a continuat sa sufere mutatii. Partea cea mai distractiva este ca aceste ultime mutatii au fost alimentate involuntar de toata lumea. Cresterea bunastarii care ne-a permis sa cumparam din ce in ce mai multe masini noi - dupa cum ne raporteaza APIA - a avut efecte perverse si asupra "purtatorilor de bling".

Pentru ca, daca le era relativ usor sa fie ostentativi acum 7-10 ani printre Dacii si chiar Cielo-uri, le e din ce in ce mai greu sa faca asta pe fundalul numeroaselor Octavia II si Megan. Drept urmare, avem "vedete" locale care au ajuns la comportamente puternic deraiate, isi schimba masinile ca pe... asistenti, cautand intotdeauna din ce in ce mai mare, din ce in ce mai "nume" si neaparat ultimul racnet.

Asa a ajuns "cea mai cunoscuta eleva in clasa a XII-a" a acestei natiuni sa fie de acord ca un Rolls Royce e "nasol", ca arata ca un dric. Multora li se pare ca, desi au coborat relativ recent din copac, daca se urca acolo cu Q7-ele, atunci nu li se va mai vedea "spatele" rosu.

Ei bine, la scara planetara, cu totii am coborat relativ recent din copac si, in acest spirit, as milita pentru a incerca sa ne consolidam statutul recent castigat, cautand armonia si echilibrul, cai prin care am descoperi cu buna seama ca bunul-gust si chiar luxul exista si fara sa fie pictate cu fuchsia pe pereti.

Autor: Vlad Tureanu
Aparut: Numarul 13 - Iunie 2006
Sursa: topgear.ro