PRIMUL "12 CILINDRI" PRODUS vreodata a fost modelul Twin-Six a lui Packard, din 1915. Cu o putere de 88 CP la 2.600 rpm dintr-o capacitate de sapte litri, el era linistit in functionare si suplu, atribute rare la acea vreme.

Un jurnalist, fata de care Packard a dovedit spirit ospitalier in timpul vanatorii americane din 1916 a revolutionarului mexican Pancho Villa, scria ca "era ca o calatorie in catifea cand acele mari Packard-uri se avantau ca si cum unica lor ambitie era sa prinda linia orizontului".

Dupa ce a renuntat sa mai faca parte din nebunia motoarelor cu 8 cilindri in linie din anii '20, Packard s-a intors catre motoarele V12 in 1932 cu un motor de 7,3 litri ce producea 160 CP. Avantul "Erei Jazz" a continuat in anii '30 cu lansarea motoarelor V12 in Marea Britanie, Franta, Germania, Austria, America si Cehoslovacia.

Dintre toate, exceptionala a fost Hispano-Suiza Type 68. Propulsorul Hisso de 9,4 litri OHV livra pana la 220 CP cu "vitesse, securite, confort, silence, elegance" promise de constructorul francez. Pentru urmatorul "truc", Hispano-Suiza a lungit cursa pistoanelor pentru a mari capacitatea la 11,3 litri si puterea la 250 CP.


Simplu, cu o configuratie exotica a supapelor (in laterale), cu capetele cilindrilor din aluminiu si unghiul V-ului la 75 de grade, acestui Lincoln ii placea sa fie turat si producea 110 CP la 3.600 rpm. A fost favoritul producatorilor de masini sport britanici Jensen, Allard si Atalanta.

Datorita calitatilor sale, acest V12 a propulsat toate modelele Lincoln pana in anul 1948. A fost sursa de putere a unui clasic american, Lincoln Continental, si a motorizat cam 220.000 de masini Lincoln, dar si masini din cursele de Formula 2, pana in 1950 dublandu-si dimensiunile.


La inceput a fost propus un motor cu patru arbori cu came, cu radacinile in tehnologia Jaguar a propulsoarelor cu sase cilindri in linie. Din acesta, o echipa formidabila - formata din William Heynes, Claude Baily, Wally Hassan si Harry Mundy - a pus la punct un V12 cu totul nou.

Cu o capacitate de 5,3 litri, motorul avea un singur arbore cu came pozitionat deasupra cilindrilor, actionat cu lant, ce opera supapele pozitionate vertical pe fiecare rand de cilindri.


La fel de tentat sa calce pe urmele lui Ferrari a fost Ferrucio Lamborghini. El a adunat cateva cadre care-l includeau si pe Giotto Bizzarini ca designer de motoare, dar si pe Gian Paolo Dallara si Paolo Stanzani, care se ocupau cu promovarea rafinamentului produselor sale pe piata.


Propulsand modele precum Miura, Espada si Countach, acest V12 fusese marit la sfarsitul anilor '80 pana la 5,2 litri si avea patru supape pe cilindru. Era mai puternic cu cei 455 CP la 7.000 rpm, in timp ce versiunea supermodificata din 1987 producea 490 CP, suficient pentru a-l duce pe Countach pana la 330 km/h.

A fost inlocuit abia in 1990 de un motor si mai mare - un alt V12. Intre timp, producatorii auto germani au inceput si ei sa cocheteze cu ideea unui V12. Mai intai Mercedes, apoi BMW au prezentat un prototip care anunta lansarea.


Acestea sunt cateva dintre motoarele de referinta ale evolutiei motorului V12. "Doisparii" au excelat in curse la intervale de 30 de ani - in anii '30, '60 si '90. Ca masini de strada, ele sunt la fel de populare ca intotdeauna. O singura intrebare ramane: cine va fi primul constructor care va oferi un V12 la un pret rezonabil?

Iata o oportunitate pentru voi. Acest articol a fost adaptat pentru TopGear de autor, din noua sa carte, "Motorul V12", publicata de Haynes Publishing.

Autor: BBC Top Gear
Aparut: Numarul 8 - Decembrie 2005
Sursa: topgear.ro