Potrivit studiului, chimioterapia nu ucide aceste celule canceroase care, in general, inceteaza sa prolifereze, dar intra intr-o stare latenta si metabolic activa, cunoscuta ca "senescenta", scrie Agerpres.

Medicamentele folosite in chimioterapie, precum Doxorubicina sau Hidroxil daunorubicina sunt antibiotice care ataca acidul dezoxiribonucleic (ADN) al celulelor canceroase, insa cele care supravietuiesc tratamentului pot provoca noi tumori.

Acesta este procesul, de exemplu, al cancerului mamar in care intervine mostenirea unei copii anormale a genei TP53.

Echipa cercetatoarei Crystal Tonnessen-Murray de la Facultatea de Medicina a Universitatii Tulane, din Louisiana, a descoperit ca dupa tratamentul cu Doxorubicina sau alte medicamente folosite in chimioterapie, celulele cancerului mamar devin "senescente" si le inconjoara pe cele din vecinatatea lor.

Studiul include si o serie de clipuri care arata comportamentul surprins de cercetatori si care nu se regaseste doar la celulele canceroase cultivate in laborator ci si la tumorile cultivate la soarecii cobai.


Celulele cancerului devin "canibale"

Astfel, celulele cancerului la plaman si oase sunt capabile sa-si devoreze vecinele dupa ce devin "senescente".

Mecanismul prin care celulele "senescente" opereaza include activarea unui grup de gene care se gasesc de obicei in globulele albe, fagocitele, din sange implicate in combaterea microbilor care invadeaza organismul.

Celulele canibale isi devoreaza vecinele dizolvandu-le in lisosomi (agenti ai fenomenului de digestie intracelulara) care se mentin foarte activi in celulele "senescente". Potrivit cercetatorilor, aceasta voracitate le permite "senescentelor" sa ramana vii si sa supravietuiasca un timp mai indelungat, decat celulelor canceroase care nu isi devoreaza semenele.

Aceasta devorare a vecinelor lor le ofera celulelor "senescente" energia de care au nevoie pentru a putea supravietui asaltului medicamentelor si a genera factorii ce determina reaparitia tumorii, incheie studiul.