„Lasă, că rezolvăm, e o premisă care nu ajută. Nu, tu poți muri și-acuma. Ne spune nouă cineva că peste cinci minute mai suntem? Dacă în clipa asta vine un cutremur de 9 grade și scufundă pământul, tu poți să faci ceva? Dacă în clipa asta inima ta nu mai vrea să bată, tu poți să faci ceva? Nu. Noi trebuie să îi mulțumim lui Dumnezeu în fiecare clipă pentru fiecare bătaie a inimii, căci o simplă pulsație lipsă înseamnă un om mort. Dar cât mult contează la Dumnezeu să fii tu cel care spune:


- Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul. Sfinții lui Dumnezeu, miluiți-mă pe mine, păcătosul. Tată, mă voi scula și mă voi duce la Tine și îți voi spune că am greșit la cer și înaintea Ta Iartă-mă! -


Ce e așa greu? E cu bani? Ți-a tăiat chitanță? Rugăciunea e singurul dar pe care dacă i l-ai întins lui Dumnezeu, oriunde ai fi, El vine la inima ta. Fapta de aur a creștinătății sau împărăteasca tuturor faptelor bune este sfânta rugăciune. De aceea se răzvrătesc astăzi unii oameni. Biserica i-a învățat prost și cred că, dacă dau un pomelnic și niște bani, s-a rezolvat problema”, a predicat acesta enoriașilor adunați la biserică într-o zi de august.

Părintele îndeamnă la o altă rugăciune, de făcut oriunde dorește fiecare, spusă de șapte ori. „Cinci minute ia rugăciunea ”Împărate ceresc”. Și așa Dumnezeu se veselește o săptămână și îi crește inima. Sigur spune: Uite, domnule, ce copii serioși am”.


„Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Cel ce pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin.”