Rezultatele PISA 2025 arată că România rămâne mult sub media OCDE la competențele de bază și că rezultatele unui copil sunt puternic asociate cu situația socio-economică și cu școala în care învață. România a obținut 425 de puncte la Științe, 419 la Matematică și 413 la Lectură, situându-se din nou pe antepenultimul loc în Uniunea Europeană și în zona pozițiilor 48-55 dintre țările și economiile participante, în funcție de domeniu. La noua evaluare de rezolvare computațională a problemelor, România a obținut 442 de puncte, tot sub media OCDE.

Față de PISA 2022, scorurile României sunt mai mici în toate cele trei domenii evaluate: cu 16 puncte la Lectură, 9 puncte la Matematică și 3 puncte la Științe.


Jumătate dintre copii rămân sub pragul competențelor de bază. Dar PISA nu îi mai vede pe cei care au ieșit deja din școală

52% dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul de bază la Matematică, 48% la Lectură și 46% la Științe. Doar 1% dintre elevi ating nivelurile ridicate de performanță la Lectură. La noua probă de rezolvare computațională a problemelor, 57% dintre elevii români se situează sub Nivelul 3, nivel pe care OCDE îl consideră un reper util pentru competențe suficient de solide în acest domeniu.

Rezultatele PISA descriu însă doar o parte a realității. Evaluarea se adresează adolescenților de 15 ani care sunt încă înscriși într-o instituție de educație, în clasa a VII-a sau mai sus. Tinerii care au părăsit deja școala nu fac parte din populația evaluată. În România, eșantionul PISA 2025 reprezintă aproximativ 76% din populația totală de 15 ani.

În comunitățile rurale în care World Vision România lucrează, riscul de abandon poate fi observat cu mult înainte ca un copil să părăsească efectiv școala: rezultate slabe care se acumulează de la un an la altul, absențe și repetenție, lipsa banilor pentru transport și materiale școlare sau dificultatea familiei de a susține continuarea studiilor, mai ales la trecerea către liceu.

„PISA ne spune ceva esențial: nu putem cere aceleași rezultate unor copii cărora le oferim șanse radical diferite. Pentru unii copii, familia poate plăti meditații, poate cumpăra un laptop, poate asigura transportul la un liceu bun și poate interveni imediat când apar dificultăți. Pentru alții, continuarea școlii poate depinde de existența unei mese calde, a unui autobuz sau a unei burse. Școala publică trebuie să le ofere tuturor competențele de bază, indiferent de veniturile părinților. Iar atunci când un copil părăsește școala devreme, el nici măcar nu mai ajunge în statisticile PISA. De aceea avem nevoie de mai multe resurse și de intervenții mai puternice exact în comunitățile în care copiii au cel mai mare risc să rămână în urmă sau să abandoneze", declară Mihaela Nabăr, director executiv al Fundației World Vision România.


Inegalitatea se vede în rezultate: 122 de puncte între elevii avantajați și cei dezavantajați

La Științe, elevii din sfertul cel mai avantajat socio-economic au obținut, în medie, cu 122 de puncte mai mult decât cei din sfertul cel mai dezavantajat. La nivelul OCDE, diferența este de 85 de puncte. Mai mult, statutul socio-economic explică aproximativ 22% din variația rezultatelor la Științe în România, față de 12% în medie în țările OCDE.

La Lectură, diferența dintre elevii din sfertul cel mai avantajat și cei din sfertul cel mai dezavantajat este, de asemenea, de 122 de puncte. România ocupă locul 4 din 86 de sisteme educaționale pentru care există date la acest indicator, fiind printre țările cu cele mai mari decalaje socio-economice de performanță. Doar 7% dintre elevii dezavantajați socio-economic reușesc să ajungă în sfertul superior al performanței la Științe, față de 12% în medie în OCDE.

Inegalitatea se vede și între școli. România se numără printre cele zece sisteme educaționale participante la PISA în care diferențele de performanță dintre școli sunt foarte mari: peste jumătate din diferențele observate în rezultatele elevilor la Științe sunt asociate cu școala în care aceștia învață. Asta înseamnă că, pentru un copil din România, contează foarte mult nu doar resursele familiei, ci și școala la care are acces. Reducerea decalajelor dintre școli trebuie să devină o prioritate a politicilor de educație.

Datele World Vision România arată cum se construiesc aceste decalaje în viața reală. Potrivit raportului „Bunăstarea copilului din mediul rural 2024", 41% dintre elevii de gimnaziu din rural declară că nu intenționează să continue studiile la liceu, orientându-se spre muncă, activități în gospodărie sau cursuri de calificare. Ieșirea din educație începe în unele cazuri încă de la 13 ani și se accentuează în adolescență. 24% dintre copiii din mediul rural mănâncă doar două mese pe zi, iar 23% merg uneori sau întotdeauna la culcare flămânzi pentru că acasă nu există suficientă mâncare.

Alte date World Vision arată că, deși 80% dintre tinerii din mediul rural și din comunități vulnerabile își doresc să urmeze studii superioare, unul din trei se teme că familia nu va avea resursele financiare necesare pentru a-l susține pe durata facultății.

Ce trebuie schimbat: intervenții care reduc decalajele înainte ca ele să devină abandon

  • Investiția începe la grădiniță, nu la primul examen. Educația timpurie trebuie tratată ca una dintre principalele politici de reducere a inegalității: acces și participare la grădiniță, resurse pentru învățare, profesori bine pregătiți și lucru constant cu părinții. Estonia, cea mai performantă țară din UE la PISA 2025 la Științe și Matematică, pune educația timpurie printre fundamentele sistemului său. Prin programul „Start în educație", World Vision România a ajuns la 240.000 de copii preșcolari, 50.000 de părinți și 9.000 de educatori.

  • Mai multe resurse acolo unde nevoile sunt mai mari, dar și mai multă autonomie în folosirea lor. Finanțarea școlilor trebuie să țină cont mai puternic de sărăcie, ruralitate, izolare, riscul de abandon și pierderile de învățare. În același timp, descentralizarea și creșterea autonomiei școlare pot permite școlilor și comunităților să decidă mai bine cum folosesc resursele, în funcție de nevoile reale ale elevilor. Mai multă autonomie trebuie însă însoțită de responsabilitate și de evaluarea periodică a rezultatelor: autoritățile trebuie să poată măsura ce intervenții educaționale funcționează, pentru ce copii și cu ce rezultate în raport cu resursele investite.

    • Pentru copiii vulnerabili, o singură intervenție este rareori suficientă. Masa caldă, educația remedială, transportul, rechizitele, bursele, consilierea și mentoratul trebuie gândite împreună, iar finanțarea publică trebuie orientată cu prioritate către intervențiile care demonstrează că reduc decalajele, îmbunătățesc învățarea și mențin copiii în școală.

  • Profesori calificați și sprijiniți profesional în școlile cu cele mai mari nevoi. România are nevoie de măsuri reale pentru atragerea și păstrarea profesorilor bine pregătiți în comunitățile vulnerabile și greu accesibile, de formare relevantă pentru lucrul cu elevii care acumulează decalaje și de sprijin pentru școlile care concentrează un număr mare de copii aflați în dificultate.

  • Evaluarea trebuie să măsoare progresul elevilor și să permită intervenția înainte ca decalajele de învățare să se adâncească. România nu poate descoperi abia la finalul clasei a VIII-a că un elev are dificultăți de înțelegere a unui text sau nu stăpânește competențe matematice de bază. Avem nevoie de evaluări periodice, pe parcursul anilor de școală, care să măsoare competențele și progresul fiecărui elev și să fie urmate de intervenții concrete: educație remedială, planuri individuale de recuperare și sprijin suplimentar pentru copiii care rămân în urmă. Rezultatele acestor evaluări trebuie să ajute și la identificarea școlilor în care se acumulează cele mai mari decalaje, astfel încât resursele și sprijinul să fie direcționate prioritar acolo.

    • În același timp, Evaluarea Națională trebuie să măsoare competențele dobândite de elevi, iar trecerea la liceu trebuie protejată de mecanisme de admitere care riscă să avantajeze copiii ale căror familii își permit pregătire suplimentară. Pentru elevii vulnerabili, rezultatele slabe, distanța până la liceu și costurile continuării studiilor se pot cumula și pot duce la abandon.


    Experiența World Vision: decalajele pot fi recuperate dacă sprijinul este constant

    World Vision România lucrează de 36 de ani cu copii și familii vulnerabile, în special din mediul rural. Rezultatele programelor organizației arată că sprijinul constant și adaptat nevoilor copilului poate schimba parcursul educațional. În 2026, 84% dintre elevii din mediul rural sprijiniți prin programul „Vreau în clasa a 9-a" au promovat Bacalaureatul, cu 7,1 puncte procentuale peste media națională. Programul oferă pregătire școlară, mentorat, consiliere, dezvoltare personală și sprijin pentru costurile asociate continuării liceului.

    În programul „Pâine și Mâine", care combină masa caldă cu sprijinul educațional, 78,5% dintre copii și-au îmbunătățit rezultatele la Limba română, iar 76% la Matematică.

    „Nu putem considera un sistem de educație performant cât timp rezultatele copiilor depind atât de mult de resursele familiei și de școala în care ajung. Știm din programele noastre că un copil poate recupera atunci când primește sprijinul potrivit și îl primește la timp. De aceea, succesul nu ar trebui măsurat doar prin rezultatele celor mai buni elevi, ci și prin câți dintre copiii care pornesc cu cele mai mari dezavantaje reușim să îi păstrăm în școală și să îi ajutăm să învețe.", concluzionează Mihaela Nabăr.