50 de bani rămași de la supermarket, câte 5 monede de 10 bani de la piață sau 5 bani primiți în rest de la vreo altă cumpărătură făcută - oamenii încearcă să plătească în unele locuri și cu acei bani. Se lovesc însă de disprețul unor vânzători și astfel, vrând-nevrând, devin colecționari de monede.
Partea bună este că marile magazine au căutat soluții prin care să îi ajute pe români să scoată din casă tot mărunțișul. În mai multe magazine sunt amplasate aparate care cântăresc banii și oferă în schimb un card de cumpărături. Conform unui reprezentant marketing al unui supermarket, cea mai mare sumă adusă pentru valorificare în card de cumpărături a depășit 2.000 de lei.
Pe de altă parte, probleme cu mărunțișul nu avem doar noi, ci și străinii. De pildă, în Statele Unite ale Americii s-a vorbit anul acesta despre o criză a monedelor. Datele relevă că aproape 50 de miliarde stau nefolosite în casele oamenilor.
Istorie
Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma, de argint, în greutate de 8 grame, emisă de Histria în anul 480 î.Hr. Aceasta a fost urmată în scurt timp și de altele. Geto-dacii foloseau monede macedonene, apoi au început să emită monede proprii din argint, similare cu cele ale celților. Pe urmă, au emis celebrii kosoni de aur.
Totodată, monedele romane, cum sunt denarii republicani sau imperiali, au pătruns pe teritoriul Daciei, înainte chiar de ocupația romană, dar au continuat să circule și după retragerea aureliană, fiind ulterior înlocuiți de monede bizantine. Comparativ cu Țara Românească și Moldova, Transilvania a avut emisiuni monetare de tip vest-europene: groși, oboli, dinari, creițari, guldeni, taleri și ducați, începând cu anul 1538.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Monedele nu au nicio valoare pentru unii vânzători. Comercianții primesc măruntul cu dispreț.