Vocea mamei reduce durerea bebelușilor

În urma unor cercetări, specialiștii din Elveția și Italia au ajuns la concluzia că vocea maternă ajută la reducerea durerii nou-născuților atunci când suportă unele proceduri complexe. Rezultatele cercetărilor au fost publicate într-un articol din revistă Scientific Reports.

Medicii de la spitalul Parini din Italia au analizat reacțiile a 20 de copii ce au fost născuți prematur, atunci când li s-a colectat analiza de sânge care se ia din călcâi. Mamele bebelușilor au fost rugate să asiste la acest proces. În urma cercetării s-a constatat faptul că atunci când nou-născutul aude vocea mamei, crește nivelul de oxitocină, iar semnele că micuțul ar îndura disconfort și suferință scad.

„Pare ceva natural ca un părinte să-i vorbească bebelușului și poate să o facă orice. Dar, atunci când bebelușul este prematur petreci săptămâni la secția NCU și ai impresia că mergi pe Lună, în această liniște, înconjurat de aparate și ca părinte nu te simți capabil să-i vorbești. Te întrebi: Am voie să vorbesc? Pot să-l ating?“, spune Manuela Filippa, cercetător.

Prezența părinților ajută la recuperarea nou-născuților

Specialiștii sunt de părere că prezența părinților în timpul acestor tipuri de proceduri contribuie la recuperarea rapidă a bebelușului. La un spital din Valencia, Spania, a fost observat acest lucru încă din 2018 și de atunci, părinților le este permis să stea cu copiii lor cât îți doresc.

„Având familiile alături de noi la reanimare, secție care este deschisă 24 de ore din 24, părinții se obișnuiesc cu echipamentele din jur și participă la îngrijirea bebelușului“, spune Laura Martorell, medic de la Quironsalud, Valencia.

Terapia skin to skin

Din păcate, terapia skin to skin în România nu există. Pentru mamele copiilor născuți prematur este un lux să își țină bebelușul în brațe. Roxana este mama unui băiețel născut prematur. Victor are acum 3 ani, iar povestea din prima lună de viață a micuțului este emoționantă.

„Primul contact cu Victor a fost, evident, în spital. Îmi aduc aminte momentul, când o doamnă asistentă, absolut minunată mi l-a pus în brațe, cred că la o lună și ceva. El a fost o lună intubat. Nu mai era intubat la vremea aceea, dar chiar și până atunci noi aveam un minim contact. Îmi era permis să-l ating, puțin, timp în care noi vorbeam“, povestește Roxana Vieru.

Anual, aproximativ 15 milioane de bebeluși se nasc prematur și sunt ținuți sub supraveghere în secții speciale, unde părinții au accesul limitat.