Instabilitatea financiară, ciclul nesfârșit de știri, cel mai adesea negative și stresul generat de muncă/școală sau chiar lipsa ei, au afectat tinerii. Amalia Oltean, psiholog și psihoterapeut cognitiv-comportamental, spune că pe lângă volumul exponențial de pacienți pe care i-a avut în pandemie, mulți au revenit în terapie datorită contextului actual.

„Tinerii din ciclurile școlare (liceu și facultate) au suferit un nivel mai mare de anxietate generată de incertitudinea cu privire la examene și cum va continua activitatea lor în aceste noi circumstanțe, dar si stres cu privire la viitorul lor după ce vor termina școala. De asemenea, pentru studenții întorși acasă datorită pandemiei, aceștia au simțit că nu aveau intimitatea necesară pentru a discuta despre toate nevoile, fiind deseori înconjurați de familie și, în plus, ședințele fiind online”, explică Oltean.

Nici copiii mai mici nu au rămas nemarcați de aceste schimbări. Medicul specialist spune că datorită statului în casă doar cu familia, imposibilitatea de a merge la creșă/grădiniță, de a socializa cu alții copii sau de a se juca în parc, a observat întârzieri în dezvoltarea socială și emoțională a copiilor.

În rândul tinerilor angajați, Oltean a sesizat griji cu privire la dezvoltarea lor profesională. „Dacă la începutul anului, aceștia aveau un plan pentru cum vor avansa profesional, pandemia i-a forțat să pună aceste ambiții pe pauză, focusându-se mai degrabă în a-și menține o stabilitate financiară, decât să aspire la o evoluție profesională în acest an”.

„Deși tinerii au perceput o frustrare, nemaiputând profita de avantajele mersului la birou – socializare, comunitate – aceștia s-au obișnuit rapid, iar după ce starea de urgență a fost ridicată, nu mai doreau să se reîntoarcă la birou”, consideră Amalia Oltean.

Însă, în contextul pandemiei, anumite premise nu stau în picioare, consideră specialiștii. Joe Ruzek, un cercetător pe stres posttraumatic de la Universitatea Stanford a observat că reziliența psihologică de care dau dovada cei care trec prin dezastre naturale (uragane, cutremure) nu se aplică în mod integral și în cazul pandemiei: „Nu mai există zone sigure, unde poți merge pentru ajutor. Spre deosebire de un tsunami sau de un uragan, pandemia este invizibilă, ceea ce provoacă și mai multă anxietate și stres”.

Work from home – a devenit deja un slogan al pandemiei, care pentru mulți a devenit o realitate prea dură.

Muncitul excesiv pe perioada pandemiei a fost perceput negativ de cei mai mulți tineri, generându-le stări de oboseală și stres. Fiind acasă tot timpul și nemaiexistând o barieră clară între viața personală și cea de birou, mulți s-au aflat în postura de a lucra mai mult decât înainte.

Totodată, pe perioada pandemiei, lungimea întâlnirilor virtuale s-a redus cu 15%, în timp ce numărul total de ore lucrate a crescut cu circa 2 ore/zi. Stresul de a trăi într-o pandemie și o creștere de 25% a timpului de lucru, a dus în multe cazuri la depresie și anxietate. Deși s-a demonstrat că lucratul de acasă poate genera mai multă productivitate, o mare parte a acestei creșteri s-a datorat de fapt orelor în plus de muncă, precizează g4media.ro.