Viața personală și ultimele clipe

Născut pe 18 mai 1940 în orașul Novaci, județul Gorj, Dumitru Zamfira a fost fiul învățătorului Dumitru Zamfira din Pociovaliște. În ciuda unei cariere impresionante, ultimele sale zile au fost marcate de singurătate. Artistul s-a stins din viață pe 21 aprilie 2025, la vârsta de 85 de ani, într-un azil, unde fusese internat. Această veste a întristat profund lumea muzicii populare românești, colegii și admiratorii exprimându-și regretul pentru pierderea suferită. ​


Copilărie și formare artistică

Dumitru Zamfira a primit primul său fluier la vârsta de 4 ani, un dar care i-a schimbat destinul. A învățat să cânte inspirat de ciripitul păsărilor din zăvoiul Novaciului. La 6 ani, a susținut primul său recital pe scena școlii, interpretând „Mândra mea sprâncene multe”, un cântec învățat de la mama sa. ​

A urmat cursurile Școlii Elementare din Novaci, apoi liceul în Târgu Jiu, continuând cu Școala Tehnică de Comerț din Craiova și Facultatea de Științe Economice a Universității din Craiova. Cu toate acestea, pasiunea pentru muzică a prevalat, iar talentul său l-a propulsat în cariera artistică.​


Carieră artistică și contribuții remarcabile

Dumitru Zamfira a fost angajat ca solist instrumentist la Orchestra Populară „Doina Olteniei” a Filarmonicii de Stat „Oltenia”, la Ansamblul de Cântece și Dansuri „Nicolae Bălcescu” din Craiova și, inedit, ca dirijor la Ansamblul Casei de Cultură a Studenților din același oraș. În timpul studenției, a ocupat prin concurs postul de solist instrumentist la Ansamblul „Ciocârlia” al Ministerului de Interne, unde a activat aproape 30 de ani (1970-1991 și 1997-2005). ​

În anii 1992-1993, a fost funcționar administrativ în cadrul Misiunii Permanente a României pe lângă O.N.U. New York, S.U.A., iar din 1995 până în 1997, a fost referent de specialitate la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București.​

A fost recunoscut pentru abilitatea sa de a cânta la 15 instrumente tradiționale de suflat, stăpânind tehnici diferite de emisie a sunetului și o paletă timbrală de mare diversitate. A susținut recitaluri solistice schimbând un instrument cu altul și a trecut cu ușurință în planul acompaniamentului folcloric de grup.


Premii și recunoașteri

Pentru contribuția sa excepțională la păstrarea și promovarea folclorului românesc, Dumitru Zamfira a fost decorat în anul 1968 cu Ordinul Meritul Cultural, clasa a III-a, iar în 2002 a primit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler, conferit de Președintele României. A fost laureat al Festivalului Național din anul 1962 și al Festivalului „Cântarea României” în edițiile din anii 1981, 1983, 1985 și 1987. De asemenea, a primit Marele Premiu al Fundației ETHNOS (1997), Diploma de Merit din partea Societății Române de Radiodifuziune și Diplomele de Excelență oferite de Ministerul Culturii și Consiliul Județean Gorj. ​

Dumitru Zamfira rămâne o figură emblematică a folclorului românesc, un maestru al fluierului care a dus sunetul autentic al tradiției românești pe marile scene ale lumii. Prin dedicarea sa față de artă și prin rolurile memorabile pe care le-a adus la viață, el continuă să inspire atât colegii de breaslă, cât și publicul larg.