Iubiri, familie și discreția unei legende

Mariana Mihuț, născută pe 7 noiembrie 1942 în Chișinău, a trăit o viață marcată de evenimente istorice și personale semnificative. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, tatăl său, Pantelimon Guțu, a fost luat prizonier și trimis în Siberia, unde a petrecut nouă ani. În această perioadă, Mariana și mama sa s-au refugiat în România, stabilindu-se în orașe precum Turnu Severin, Râmnicu Vâlcea și Pitești. Mama sa s-a recăsătorit cu Nicolae Mihuț, care a adoptat-o pe Mariana, oferindu-i stabilitate într-o perioadă tulbure. ​

În 1965, în timpul filmărilor la „Pădurea spânzuraților”, Mariana l-a întâlnit pe actorul Victor Rebengiuc. A fost dragoste la prima vedere, iar cei doi s-au căsătorit în același an. La zece ani după căsătorie, în 1975, s-a născut fiul lor, Tudor. Deși căsătoriți civil din 1965, au ales să se cunune religios abia în 1992, la insistențele fiului lor, ceremonia având loc la Biserica Stavropoleos din București. ​

Mariana Mihuț este cunoscută pentru discreția sa, evitând aparițiile publice și interviurile, concentrându-se pe cariera sa artistică și viața de familie.


Copilărie și formare artistică

După întoarcerea tatălui său din prizonierat, Mariana a fost încurajată să urmeze o carieră artistică. În această perioadă, Mariana a descoperit pasiunea pentru teatru, participând la spectacole școlare și chiar jucând pe scena Teatrului de Stat din Pitești și la Curtea de Argeș. Familia i-a oferit o unică șansă: admiterea din prima la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, ceea ce a reușit cu succes, studiind sub îndrumarea profesorilor Pop Marțian și Octavian Cotescu.


Carieră în teatru și film

După absolvirea IATC în 1964, Mariana Mihuț a debutat pe scena Studioului Casandra în rolul Audrey din piesa „Cum vă place” de William Shakespeare. A colaborat cu teatre prestigioase precum Teatrul Nottara, Teatrul Odeon și Teatrul Național din București. Pe scena Teatrului Bulandra, a interpretat roluri memorabile în piese precum „Regele Lear”, „Merlin” și „Sorry”. În cinematografie, a apărut în filme notabile precum „Pădurea spânzuraților” (1965), „De ce trag clopotele, Mitică?” (1981), „Balanța” (1992), „Nunta mută” (2008) și „Tatăl fantomă” (2011).


Premii și recunoașteri

Mariana Mihuț a fost onorată cu numeroase premii și distincții pentru contribuțiile sale artistice:​



  • Premiul UNITER pentru interpretare feminină în 1991 („Merlin”), 1992 („Ursul”), 1996 („Copilul îngropat”), 2004 („Sorry”) și 2009 („Regele Lear”).​


  • Premiul UNITER pentru întreaga activitate în 2017.​


  • Premiul de Excelență al UNITER în 1997.​


  • Premiul orașului București în 2000 pentru rolul Cezara din „O batistă în Dunăre”.​


  • Decorată cu Ordinul Serviciul Credincios în Grad de Ofițer în 2000.​


  • Stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului din București în 2011.​


  • Premiul pentru întreaga carieră la Gala Premiilor Gopo în 2022. ​



Aceste distincții reflectă aprecierea profundă pentru talentul și dedicarea Marianei Mihuț în arta teatrală și cinematografică românească.​

Pentru a descoperi mai multe despre viața și cariera Marianei Mihuț, puteți viziona următorul interviu:

Mariana Mihuț nu a căutat niciodată lumina reflectoarelor și tocmai de aceea a strălucit atât de puternic. A preferat tăcerea interioară aplauzelor gălăgioase și a ales să își lase amprenta prin roluri care vorbesc de la sine. A fost, este și va rămâne un simbol al rafinamentului, al profesionalismului și al discreției absolute. O artistă completă și o femeie cu o forță tăcută, Mariana Mihuț este dovada vie că marea artă nu țipă, ci șoptește adânc, acolo unde emoția devine amintire.