La doar câteva săptămâni după ce a împlinit 69 de ani, Gabriel Cotabiță, vocea emblematică a pieselor „Noapte albastră” și „Să nu ne spunem adio”, s-a stins, lăsând o mare tristețe în urma sa în lumea muzicală românească.

Viața lui Gabriel Cotabiță a fost marcată de provocări de sănătate. În 2015, a suferit un stop cardio-respirator, fiind găsit inconștient într-o sală de sport. După 27 de zile critice și o recuperare dificilă, artistul a reușit să revină, dar fragilitatea sănătății sale a rămas o problemă constantă.În 2021, pandemia de Covid-19 l-a afectat din nou grav, forțându-l să petreacă Revelionul în spital. Cu toate acestea, Gabriel Cotabiță și-a păstrat optimismul. Într-un interviu emoționant, spunea:


„Problemele vin, tu doar trebuie să fii pregătit și să nu te sperie.”

Cine a fost Gabriel Cotabiță

Născut pe 1 noiembrie 1955, la Craiova, Gabriel Cotabiță a fost o figură marcantă a muzicii ușoare și pop-rock din România. Cariera sa a început cu formația Holograf, cu care a lansat albumul „Holograf 1” în 1984. A continuat să impresioneze cu trupa VH2 și prin proiectele sale solo, definind decenii de muzică românească. Printre albumele sale celebre se numără „Noapte albastră”, „Viața e un cazino” și „25 de ani de nopți albastre”.Pe lângă cariera muzicală, Cotabiță a jucat și în filme, precum „În fiecare zi mi-e dor de tine”, contribuind astfel la coloanele sonore ale unor producții cinematografice românești. Prezența sa carismatică pe scenă l-a transformat într-un simbol al eleganței și pasiunii pentru artă.

Gabriel Cotabiță a avut o carieră remarcabilă, plină de momente semnificative care au marcat muzica românească. Iată câteva dintre cele mai importante realizări și evenimente din viața sa artistică:


Momente importante din cariera lui Gabriel Cotabiță

Debutul și formarea Holograf


  • 1984: Gabriel Cotabiță a debutat cu formația Holograf, lansând albumul „Holograf 1”, care a contribuit la popularizarea muzicii rock în România.



Festivalul Mamaia



  • 1988: A câștigat trofeul la Festivalul Mamaia cu piesa „Dă-mi o șansă”.


  • 1990: A obținut trofeul pentru piesa „Ave Maria!”.


  • 1991: Piesa „Te rog domnișoară nu pleca” a fost desemnată șlagărul anului la Festivalul Mamaia, iar „Ce mai vrei” a obținut locul al III-lea.


  • 1992: A câștigat trofeul cu piesa „Lasă-mi pe cer o stea” și s-a clasat pe locul al II-lea cu „Dacă lumea ar fi a mea”.


Colaborări și proiecte notabile



  • 1995: A devenit director muzical la Tele 7abc și a început să compună pentru alți artiști, inclusiv pentru Nicoleta Ciopraga.

  • 2002: A format grupul VH2, continuând să lanseze muzică de succes.

Recunoaștere internațională


  • 1997: A primit trofeul la Festivalul Cântecului de Dragoste pentru piesa „Să nu ne spunem adio” și diploma de merit la „Unisong International Songs Contest” din SUA.


  • 1998: A obținut premiul al III-lea la secțiunea Soul R&B la „Pacific International Song Contest” din Australia.


Impact cultural și artistic

Gabriel Cotabiță nu a fost doar un artist de succes, ci și un simbol al muzicii românești, având o influență profundă asupra generațiilor de muzicieni. Piesele sale, precum „Noapte albastră” și „Viața e un cazino”, au rămas în memoria colectivă și continuă să fie apreciate de public.


O moștenire de neuitat

Prietenii și colaboratorii săi îi aduc omagii, subliniind impactul uriaș pe care l-a avut asupra muzicii românești. Ionel Tudor, un vechi prieten, a scris:

„Ai plecat, Gabi, și ai lăsat muzica pop românească fără una dintre cele mai mari și mai personale voci!”

Gabriel Cotabiță a fost mai mult decât un artist; el a fost o parte esențială a sufletului unei generații. Cu melodii care au rămas gravate în memoria colectivă și cu o voce inconfundabilă, el a definit momente de neuitat pentru milioane de români.

În ultimii ani, Gabriel Cotabiță a găsit sprijin necondiționat în partenera sa de viață. Chiar și în fața provocărilor, el a continuat să inspire prin sinceritatea și pasiunea sa pentru muzică.Odihnește-te în pace, Gabriel Cotabiță. Moștenirea ta va dăinui pentru totdeauna în inimile celor care te-au ascultat și iubit.