A fost unul dintre cei mai remarcabili actori ai generației de aur din România. Cariera sa a îmbinat cu succes teatrul, filmul și televiziunea, iar talentul său de excepție a fost dublat de o vocație pedagogică impresionantă.
Copilăria și studiile
Fiul maistrului ceferist Ilie Coteț și al Anastasiei Lazăr, Octavian Cotescu a copilărit în Iași, unde familia s-a mutat când el avea trei ani. A urmat cursurile Școlii Primare din strada Toma Cozma și, ulterior, a devenit elev al Colegiului Național din Iași. După divorțul părinților, și-a continuat studiile la Timișoara, iar în 1944 a devenit elev al Liceului Militar, care a funcționat o perioadă în Pitești.
Cariera artistică
Octavian Cotescu a fost un pilon al Teatrului Bulandra din București, unde a colaborat cu mari actori și regizori, precum Toma Caragiu, Victor Rebengiuc și Liviu Ciulei. Printre cele mai aplaudate roluri ale sale se numără:
- Farfuridi în O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale;
- Profesorul în Lecția de Eugène Ionesco;
- Egeu în Visul unei nopți de vară de William Shakespeare.
Pe marele ecran, a lăsat o amprentă de neuitat prin filme precum:
- Tănase Scatiu (1976);
- Operațiunea „Monstrul” (1976);
- Pădurea spânzuraților (1965).
Actorul a fost, de asemenea, o prezență constantă în teatrul de televiziune și teatrul radiofonic, captând atenția publicului prin vocea sa inconfundabilă și interpretările profunde.
Profesor și rector
Din 1960, Cotescu a fost profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A contribuit la formarea unor actori emblematici, precum Horațiu Mălăele, Maria Ploae și Dan Condurache. Între 1981 și 1985, a fost rector al instituției, fiind apreciat pentru dedicarea sa față de educația teatrală.
Viața personală
Octavian Cotescu a fost căsătorit cu actrița Valeria Seciu, împreună având un fiu, Alexandru Cotescu. Acesta a avut o scurtă carieră în cinematografie, jucând în Păcală (1974), însă a ales ulterior viața monahală, devenind călugărul Daniil la Muntele Athos.
Angajament social și politic
În perioada 1975-1980, actorul a fost ales deputat în Marea Adunare Națională, demonstrând un angajament activ față de comunitate și viața publică.
Recunoașterea meritelor
De-a lungul carierei sale, Octavian Cotescu a primit numeroase distincții, inclusiv:
- Ordinul Muncii clasa a III-a (1964), în semn de recunoaștere a contribuțiilor artistice;
- Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967), pentru excelența în arta dramatică.
Moștenirea unui artist desăvârșit
Octavian Cotescu a lăsat o moștenire culturală inestimabilă. Prin rolurile sale memorabile, prin dedicarea față de studenți și prin exemplul său de profesionalism, rămâne o sursă de inspirație pentru generațiile de actori și iubitori de teatru. Numele său continuă să fie sinonim cu excelența în arta dramatică.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Octavian Cotescu: un maestru al scenei românești.