Florina Cercel, denumită Sophia Loren a României. Cine a fost marea dragoste a actriței teatrului românesc

Florina Cercel s-a născut la data de 28 ianuarie 1943, la Piatra Neamţ, într-o familie de oameni gospodari. Tatăl actriței era prim-trompetist în fanfara unui regiment din Armata Regală, iar mama acesteia era actriţă şi o persoană foarte credincioasă. Florina Cercel a fost educată să respecte și să iubească credința și tradițiile poporului român. Micuța Florina mergea vinerea şi sâmbăta la concertele Filarmonicii, iar duminica neapărat asista la slujbele de la biserică. Chiar dacă a venit pe lume în vreme de război și a cunoscut mult prea devreme sentimentul de frică și îngrijorare, Florina Cercel a avut o copilărie fericită, plină de grijă și căldură din partea părinților săi.

„Parcă îmi aduc aminte că simţeam îngrijorarea mamei mele, a tatălui meu, a surorii mele mai mari. Începuse foametea. Au urmat nişte ani îngrozitori nu numai pentru noi, pentru toată România. Sărăcia a fost îngrozitoare. Iar mult mai târziu am înţeles că de fapt era o prigoană politică. Tata era militar, era extraordinar de frumos şi mama a fost frumoasă, amândoi părinţii mei au fost tare frumoşi şi parcă mi-aduc aminte ceva ciudat că tot timpul, toată lumea spunea „să fugim să fugim că vin ruşii. Am această amintire care acum pare hazlie dar atunci mama mă lua în braţe şi simţeam aşa o căldură şi o protecţie extraordinară”.

Din cauza unor motive politice, tatăl artistei a fost arestat, a fost exclus din Armată şi trimis să-şi execute pedeapsa, de patru ani, la Canal. Sora actriţei, o copilă pe atunci, a scris pe o foaie „Nu-l vrem conducător pe Stalin”. Se pare că această întâmplare a și fost motivul arestării tatălui său. Mama împreună cu fetele se mută la Botoșani, iar tatăl este eliberat după un an şi jumătate. Primele suferințe din viața artistei au marcat-o profund, însă au reușit să o facă mai puternică.

Copilăria împreună cu anii de școală au fost destul de zbuciumați pentru artistă. Florina împreună cu familia au tot colindat țara, tot mutându-și traiul dintr-o parte în alta. Grădiniţa, clasa I şi a II-a a făcut-o la Botoşani, iar clasele a III-a, a IV-a, a V-a şi a VI-a la Rîmnicu Sărat. Își finisează studiile la Liceul „Mihail Eminescu” din Botoşani, susține examenele de Bacalaureat cu brio și susține admiterea la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București unde este admisă din prima, la clasa profesorilor Jules Cazaban, Cornel Todea şi Victor Moldovan.

Florina Cercel absolvește facultatea în anul 1964 la Secția Arta Actorului. În aceeași generație i-a avut colegi pe Ovidiu Iuliu Moldovan, Valeria Seciu, Mariana Mihuţ, Rodica Mandache, Ion Caramitru, Ştefan Radoff sau Virgil Ogăşanu. O altă lovitură din viața actriței vine în perioada studenției, când în anul 3 de facultate este exmatriculată deoarece nu declarase că tatăl ei a fost deținut politic. Artistat este obligată să muncească, timp de patru luni, la o fabrică de utilaj chimic, pentru a se obișnui cu „educaţia muncitorească“.

În anul 1964 este repartizată la Teatrul Dramatic de Stat din Galaţi, unde debutează în rolul Ana Stambuliu, în “Fii cuminte. Cristofor“, de Aurel Baranga. Au urmat mai apoi rolurile Sonia, din “Mitică Popescu“, de Camil Petrescu, Veta, din “O noapte furtunoasă“ de I.L.Caragiale şi Margaret – „Mult zgomot pentru nimic” de William Shakespeare, regia Andrei Brădeanu, 1965.

În anul 1965 se transferă la Teatrul Naţional din Timişoara. Artistul emerit Gheorghe Leahu, pe atunci director al Teatrului Național Timișoara, era profund impresionat de frumusețea și talentul Florinei Cercel. ”Iat-o pe Sophia Loren a României!”, au fost cuvintele pe care le rostea, în acel an Gheorghe Leahu.

Pe scena teatrului timișorean, Florina Cercel a dat viață numeroaselor personaje, precum Barbara Undershaft, în „Maior Barbara”, de George Bernard Shaw, Rosaura – „Mincinosul” de Carlo Goldoni, Contesa Olivia – „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare, Regina Margareta – „Regele moare” de Eugene Ionesco, Beatrice – „Anotimpuri” de Arnold Wesker, Elena – „Troienele” de Jean Paul Sartre după Euripide. De asemenea, Florina Cercel a interpretat și renumitele roluri ca Silvia – „Aceşti îngeri trişti” de Dumitru Radu Popescu, Ara – „Arca bunei speranţe” de Ion Dezideriu Sârbu, Gilda – „Pisica în noaptea Anului Nou” de Dumitru Radu Popescu, Carmina – „Despot Vodă” de Vasile Alecsandri.

În anul 1972, ajunge să joace pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti unde interpretează rolurile cele mai memorabile precum Viorela Vidrighin din „Un fluture pe lampă” de Paul Everac, Lucille Desmoulins – „Danton” de Camil Petrescu, Katy – „Peripeţiile bravului soldat Svejk” de Jaroslav Hasek, Peţitoarea – „Căsătoria” de Nicolai Vasilievici Gogol, Wanda – „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, Milica Oniţă – „Acord” de Paul Everac sau Zoe – „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale.

În perioada în care activa la Teatrul din Timișoara, Florina Cercel își întâlnește dragostea vieții sale. Bărbatul care i-a furat inima actriței a fost medicul Ioan Liviu Perian. Cei doi au trăit o frumoasă poveste de dragoste timp de șapte ani. Din păcate, soarta cuplului a fost răpusă de moartea bărbatului. La vârsta de doar 28 de ani, Florina Cercel rămâne văduvă.

„Prima mea căsătorie a fost iubirea cea mai completă, cea mai profundă, cea mai totală, şi prin întâlnire, şi prin despărţire pentru că, ştii, e foarte complicat să te gândeşti că prima ta iubire moare odată cu fiinţa pe care o iubeşti. A fost greu. Bărbatul meu a murit în braţele mele”

Această tragedie a marcat-o extrem de mult pe artistă. Florina Cercel a găsit puterea să meargă mai departe datorită teatrului și carierei cu care ea își alina durerea. Pentru tot restul vieții, artista nu s-a mai recăsătorit, chiar dacă poate a mai fost îndrăgostită pe parcursul vieții sale.

„Am renunţat să mă lupt cu timpul. Îl accept şi-l accept ca pe timpul meu, şi nu e deloc greu să mă-ntorc în trecut tocmai pentru că am trăit frumos, cu tot răul care mi s-a întâmplat de-a lungul vieţii. Parcă e mai important frumosul care mi s-a întâmplat cu toţi oamenii mai puţin omenoşi cu mine, tot mi se pare că cel mai adesea am întâlnit oameni buni şi oameni frumoşi”, spune actriţa.

Florina Cercel a fost o actriță desăvârșită, iar personajele interpretate de ea sunt o legendă. Florina Cercel a interpretat peste 100 de roluri pe parcursul carierei sale, însă rolul vieții ei a fost Vassa Jeleznova din piesa „Vassa Jeleznova”, de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1990. Pentru acest rol, actrița a obținut Premiul UNITER pentru „cea mai bună interpretare feminină”. În anul 2016, Florina Cercel a primit o stea pe Aleea Celebrităților din București.

Pe lângă scenele de teatru, Florina Cercel a jucat și în diverse filme precum “Fraţii” de Mircea Moldovan şi Gică Gheorghe, „Roşcovanul”, „Vară fierbinte”, „Căruţa cu mere”, „Crucea de piatră” și seriale românești ca „Toate pânzele sus”, „Lumini şi umbre”. O popularitate aparte și-a câștigat-o prin rolul Spaniei Fieraru interpretat în telenovelele românești „Inimă de ţigan” și „Regina”.

Florina Cercel a decedat la data de 30 iulie 2019, la vârsta de 76 de ani. Actrița suferea de cancer la plămâni, boala care l-a răpus și pe soțul acesteia mulți ani în urmă. Actrița a dus o luptă grea cu boala, preferând să îndure acele chinuri în singurătate.