Marin Moraru, un actor de comedie trist

Marin Moraru a venit pe lume la data de 31 ianuarie 1937 și și-a pierdut viața la 2016, în București. A trăit într-o familie modestă, tatăl lui fiind vopsitor de vagoane la CFR. De când era copil, cel mai mare vis pe care l-a avut a fost acela de a deveni actor, dar a urmat cursurile şcoii de Construcţii Căi Ferate – Întreţinere Drumuri şi Poduri la insistențele părintelui. La vremea respectivă, l-a cunoscut pe nimeni altul decât regizorul Mihai Dimiu, cel care se ocupa de echipa de teatru a școlii sale. Astfel, Marin Moraru a reușit să obțină primul rol din viața sa în piesa „Steaguri pe tunuri”, de A.S.Makarenko. Copilăria şi-a petrecut-o în cartierul Giuleşti, pe strada Tabla Buţii, fiind mai apoi repartizat la Braşov, ca asistent de picher. El avea în responsabilitate întreţinerea unei porţiuni de cale ferată.

Se pare că nu i-a plăcut prea tare Brașovul, fiindcă după doar o lună a decis să se transfere în orașul natal ca agent tehnic, la uzina Griviţa Roşie. Cei din familie l-au îndemnat să se înscrie la la Universitateta Politehnică, unde a fost și admis. Ulterior, acesta a auzit la radio detalii despre admiterea de la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (I.A.T.C.) „I.L.Caragiale”, unde a decis pe cont propriu să își încerce norocul. S-a încris la examen și nu a fost admis, dar a fost acceptat ca „audient”, ceea ce înseamnă că putea participa un an la cursuri, dar fără a primi note. Un an mai târziu, a reușit să ia examenul respectiv și a fost înscris direct în anul II, la clasa prof. Dina Cocea.

În cadrul facultății a ajuns să îl cunoască și pe pe regretatul Gheorghe Dinică. Acesta i-a devenit bun prieten și a absolvit alături de el institutul în anul 1961. După absolvire, Marin Moraru a activat ca actor pe scena de la Teatrul Tineretului, în perioada 1961-1964. Regretatul artist a interpretat rolurile Pigulete – „Pigulete plus cinci fete” de Constantin Bratu, regia Ion Lucian, Guliţă – „Chiriţa în provincie” de Vasile Alecsandri, regia Sanda Manu şi Şase roluri – „Ocolul Pământului” de Pavel Kohout, regia Radu Penciulescu.

Marelui actor i-au fost încredințate rolurile ministrul de finanţe – „Umbra” de Evgheni Swartz, regia David Esrig, Patrocle – „Troilus şi Cresida” de William Shakespeare, regia David Esrig sau Bălălău – „Capul de răţoi” de George Ciprian, regia David Esrig, pe care le-a jucat pe scena Teatrului de Comedie, între 1965 şi 1968. Mai apoi, Marin Moraru a avut debutul în film în „Haiducii”, regia Dinu Cocea (1965). A fost prezent și în distribuţia peliculelor „Un film cu o fată fermecătoare”, regia Lucian Bratu, 1966, „Maiorul şi moartea”, regia Alexandru Boiangiu, 1967 şi „Răzbunarea haiducilor”, regia Dinu Cocea, în 1968.

Regretatul artist a activat la Teatrul Lucia S. Bulandra, între 1968 – 1971, unde a primit rolurile Crăcănel – în „D`ale carnavalului” de I.L. Caragiale, regia Lucian Pintilie, Diderot – „Nepotul lui Rameau” de Denis Diderot, regia David Esrig sau Socrate – „Transplantarea inimii necunoscute” de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter. Tot la Bulandra a jucat, în anul 2000, rolul Grumio – „Femeia îndărătnică” de William Shakespeare, regia Mihai Măniuţiu. A urcat, de asemenea, pe scena pe scena Teatrului Naţional „I. L. Caragiale, unde i-au fost încredințate rolurile lui Zanetto din Veneţia, din Bergam şi Marinarul – „Trei fraţi gemeni din Veneţia” de Antonio Mattiuzzi, regia David Esrig, sau Leon Schwartz – „Un fluture pe lampă” de Paul Everac, regia Horea Popescu. Au urmat ani întregi în care Marin Moraru a urcat pe nenumărate scene și în care a avut chiar și apariții la TV, precum: Cristofor din „Inimă de țigan” – 2007, Cristofor – în „Regina” (2008), în „Iubire și Onoare” – în rolul Mohamed (2010), în rolul Doctorul Crăciun – din „Pariu cu viața” (2011) şi, în anul 2014, în seria „O nouă viaţă”, unde a dat viaţă Bunicului Ancăi.

De-a lungul vieții sale, Marin Moraru a iubit o singură femeie de care s-a îndrăgostit în perioada liceului și cu care s-a căsătorit într-o zi de 29 februarie și de aceea când nu era an bisect, aceștia își sărbătoreai iubirea fie pe 28 februarie, fie pe 1 martie. Nu a avut copii, dar i-a plăcut să călătorească și împreună cu partenera lui s-a plimbat foarte mult. Chiar dacă nu mai este printre noi din anul 2016, amintirea lui a rămas vie în sufletele celor care l-au cunoscut, care l-au apreciat pentru felul în care s-a dedicat muncii sale, dar și pentru cei care l-au apreciat atât pentru cariera sa, cât și pentru felul în care era el ca om.


“Marin Moraru era un om foarte serios şi un soţ extraordinar, cu o căsnicie unică. El şi soţia s-au cunoscut în studenţie şi au creat o legătură în care inspiraţia era şi familia. Ne-am văzut câţiva ani la rând la sărbătorirea ProTV-ului şi m-a impresionat de fiecare dată tinereţea lui din privire. N-am simţit că a îmbătrânit, era întotdeauna la fel. Trăise mult şi intens, ajunsese cu greu în actorie, în sensul că era perioada în care actorii se alegeau, într-un fel, fizic: să joace un june-prim, de exemplu. A avut o intuiţie fantastică doamna Dina Cocea, care l-a văzut într-un spectacol de amatori şi care a zis că trebuie să vină în şcoală. Tot ea a intervenit ca să poată să audieze cursurile. Îmi aduc aminte ultima întâlnire cu Marin Moraru, la Hotelul Marshal, când a împlinit Albulescu 80 de ani. Dinică plecase dintre noi deja, dar erau Marin Moraru, Ilinca Tomoroveanu şi Albulescu bineînţeles. Marin Moraru a observat că erau şi mulţi medici şi a întrebat cu un umor fin şi caustic: „Medicii au venit să vadă dacă ne ridicăm bine de la masă? Sau trebuie să luăm şi medicamentele?“, a declarat Alexa Visarion, potrivit adevărul.ro.