Marin Moraru a venit pe lume la data de 31 ianuarie 1937 și și-a pierdut viața la 2016, în București. A trăit într-o familie modestă, tatăl lui fiind vopsitor de vagoane la CFR. De când era copil, cel mai mare vis pe care l-a avut a fost acela de a deveni actor, dar a urmat cursurile şcoii de Construcţii Căi Ferate – Întreţinere Drumuri şi Poduri la insistențele părintelui. La vremea respectivă, l-a cunoscut pe nimeni altul decât regizorul Mihai Dimiu, cel care se ocupa de echipa de teatru a școlii sale. Astfel, Marin Moraru a reușit să obțină primul rol din viața sa în piesa „Steaguri pe tunuri”, de A.S.Makarenko. Copilăria şi-a petrecut-o în cartierul Giuleşti, pe strada Tabla Buţii, fiind mai apoi repartizat la Braşov, ca asistent de picher. El avea în responsabilitate întreţinerea unei porţiuni de cale ferată.
Se pare că nu i-a plăcut prea tare Brașovul, fiindcă după doar o lună a decis să se transfere în orașul natal ca agent tehnic, la uzina Griviţa Roşie. Cei din familie l-au îndemnat să se înscrie la la Universitateta Politehnică, unde a fost și admis. Ulterior, acesta a auzit la radio detalii despre admiterea de la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (I.A.T.C.) „I.L.Caragiale”, unde a decis pe cont propriu să își încerce norocul. S-a încris la examen și nu a fost admis, dar a fost acceptat ca „audient”, ceea ce înseamnă că putea participa un an la cursuri, dar fără a primi note. Un an mai târziu, a reușit să ia examenul respectiv și a fost înscris direct în anul II, la clasa prof. Dina Cocea.
În cadrul facultății a ajuns să îl cunoască și pe pe regretatul Gheorghe Dinică. Acesta i-a devenit bun prieten și a absolvit alături de el institutul în anul 1961. După absolvire, Marin Moraru a activat ca actor pe scena de la Teatrul Tineretului, în perioada 1961-1964. Regretatul artist a interpretat rolurile Pigulete – „Pigulete plus cinci fete” de Constantin Bratu, regia Ion Lucian, Guliţă – „Chiriţa în provincie” de Vasile Alecsandri, regia Sanda Manu şi Şase roluri – „Ocolul Pământului” de Pavel Kohout, regia Radu Penciulescu.
Marelui actor i-au fost încredințate rolurile ministrul de finanţe – „Umbra” de Evgheni Swartz, regia David Esrig, Patrocle – „Troilus şi Cresida” de William Shakespeare, regia David Esrig sau Bălălău – „Capul de răţoi” de George Ciprian, regia David Esrig, pe care le-a jucat pe scena Teatrului de Comedie, între 1965 şi 1968. Mai apoi, Marin Moraru a avut debutul în film în „Haiducii”, regia Dinu Cocea (1965). A fost prezent și în distribuţia peliculelor „Un film cu o fată fermecătoare”, regia Lucian Bratu, 1966, „Maiorul şi moartea”, regia Alexandru Boiangiu, 1967 şi „Răzbunarea haiducilor”, regia Dinu Cocea, în 1968.
Regretatul artist a activat la Teatrul Lucia S. Bulandra, între 1968 – 1971, unde a primit rolurile Crăcănel – în „D`ale carnavalului” de I.L. Caragiale, regia Lucian Pintilie, Diderot – „Nepotul lui Rameau” de Denis Diderot, regia David Esrig sau Socrate – „Transplantarea inimii necunoscute” de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter. Tot la Bulandra a jucat, în anul 2000, rolul Grumio – „Femeia îndărătnică” de William Shakespeare, regia Mihai Măniuţiu. A urcat, de asemenea, pe scena pe scena Teatrului Naţional „I. L. Caragiale, unde i-au fost încredințate rolurile lui Zanetto din Veneţia, din Bergam şi Marinarul – „Trei fraţi gemeni din Veneţia” de Antonio Mattiuzzi, regia David Esrig, sau Leon Schwartz – „Un fluture pe lampă” de Paul Everac, regia Horea Popescu. Au urmat ani întregi în care Marin Moraru a urcat pe nenumărate scene și în care a avut chiar și apariții la TV, precum: Cristofor din „Inimă de țigan” – 2007, Cristofor – în „Regina” (2008), în „Iubire și Onoare” – în rolul Mohamed (2010), în rolul Doctorul Crăciun – din „Pariu cu viața” (2011) şi, în anul 2014, în seria „O nouă viaţă”, unde a dat viaţă Bunicului Ancăi.
De-a lungul vieții sale, Marin Moraru a iubit o singură femeie de care s-a îndrăgostit în perioada liceului și cu care s-a căsătorit într-o zi de 29 februarie și de aceea când nu era an bisect, aceștia își sărbătoreai iubirea fie pe 28 februarie, fie pe 1 martie. Nu a avut copii, dar i-a plăcut să călătorească și împreună cu partenera lui s-a plimbat foarte mult. Chiar dacă nu mai este printre noi din anul 2016, amintirea lui a rămas vie în sufletele celor care l-au cunoscut, care l-au apreciat pentru felul în care s-a dedicat muncii sale, dar și pentru cei care l-au apreciat atât pentru cariera sa, cât și pentru felul în care era el ca om.
“Marin Moraru era un om foarte serios şi un soţ extraordinar, cu o căsnicie unică. El şi soţia s-au cunoscut în studenţie şi au creat o legătură în care inspiraţia era şi familia. Ne-am văzut câţiva ani la rând la sărbătorirea ProTV-ului şi m-a impresionat de fiecare dată tinereţea lui din privire. N-am simţit că a îmbătrânit, era întotdeauna la fel. Trăise mult şi intens, ajunsese cu greu în actorie, în sensul că era perioada în care actorii se alegeau, într-un fel, fizic: să joace un june-prim, de exemplu. A avut o intuiţie fantastică doamna Dina Cocea, care l-a văzut într-un spectacol de amatori şi care a zis că trebuie să vină în şcoală. Tot ea a intervenit ca să poată să audieze cursurile. Îmi aduc aminte ultima întâlnire cu Marin Moraru, la Hotelul Marshal, când a împlinit Albulescu 80 de ani. Dinică plecase dintre noi deja, dar erau Marin Moraru, Ilinca Tomoroveanu şi Albulescu bineînţeles. Marin Moraru a observat că erau şi mulţi medici şi a întrebat cu un umor fin şi caustic: „Medicii au venit să vadă dacă ne ridicăm bine de la masă? Sau trebuie să luăm şi medicamentele?“, a declarat Alexa Visarion, potrivit adevărul.ro.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Viața marelui actor Marin Moraru! S-au împlinit 85 de ani de la nașterea sa.