Dan Spătaru provine dintr-o familie de învățători, Gherghina și Aurel Spătaru. Pasiunea pentru muzică a moștenit-o chiar de la părintele său, care era pasionat de vioară. Și-a petrecut copilăria și adolescența în satul natal, urmând ca mai apoi să se mute la Ion Corvin și în Medgidia împreună cu sora sa, Puica (Maria Nicola) și bunicii lor. Aceștia se ocupau de agricultură și din acest motiv s-au și mutat din Aliman, dar nu numai. Când avea doar 12 ani, mama lui a decedat, iar dorința femeii a fost ca el și sora lui să învețe carte. I-au făcut pe plac și i-au îndeplinit dorința.
Marele artist a fost pasionat de cai, dar și de fotbal, la vremea respectivă și și-a început cariera în fotbal în timpul liceului, urmând ca după aceea să devină mijlocaş la Progresul şi Știința București. A fost nevoit să renunțe la cariera sa din cauza unei hernii de disc cu care se confrunta, după ce ajunsese deja în cel de-al treilea an în cadrul Facultății de Educație Fizică și Sport.
Mai apoi, s-a dedicat școlii și muzicii, iar în anul 1962 a început să cânte la "Casa Studenților". În anii aceia era la modă muzica italiană, așa că a urmat trend-ul și a intepretat piese în limba italiană. Primele bucăți muzicale interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu, femeia care l-a descoperit, după ce l-a auzit cântând la "Mon Jardin". Mai apoi, Dan Spătaru l-a cunoscut pe Temistocle Popa, el fiind cel care s-a ocupat și i-a compus cele mai multe dintre melodiile pe care le-a interpretat, prima care a avut succes fiind "Măicuța mea".
Dintre alte piese care au ajuns la inimile românilor amintim: „Țărăncuță, țărăncuță”, „Nici o lacrimă”, „Nu-ți șade bine când plângi”, „Nu m-am gândit la despărțire”, „Oare, oare, îți pare rău”, „În rândul patru”, „Drumurile”, "Cântec","Măicuță,îți mulțumesc!" și "Vorbește lumea că-s ștrengar".
În 1966, a participat la la Festivalul Naţional de Muzică uşoară de la Mamaia cu melodia „Te-aşteaptă un om”, compusă de Ion Cristinoiu. În același an, a apărut pe pe coloana sonoră a filmului muzical „Omul şi camera”. În anul 1967, a mers la Festivalul Internaţional de muzică de la Varadero, Cuba, unde a bătut recordul la aplauze. Regretatul cântăreț a fost aplaudat timp de 16 minute și 19 secunde, ceea ce nu se mai întâmplase până atunci. A câștigat o mulțime de alte premii importante, printre care se numără „Premiul de interpretare” la Festivalul de la Mamaia din 1969, cu șlagărele „Ţărăncuţă, ţărăncuţă” şi „Cu cine semeni dumneata?”
Dan Spătaru, fidel soției sale până în ziua morții
Pe Sida Spătaru, soția sa, a cunoscut-o la Teatrul Fantasio din Constanța în anul 1972. Chiar dacă a fost curtat de sute de femei, cântărețul i-a rămas fidel soție sale până în ziua morții. Nunta au făcut-o doi ani mai târziu și au avut împreună un copil, pe Dana, pentru care a fost un model. În tinerețe, Dan Spătaru a căzut în patima alcoolului, dar din fericire, a reușit să rezolve această problemă de unul singur.
”Aveam damingenele înşirate pe terasă, cu tot felul de băuturi, însă lui mereu îi plăcea ca paharul să fie vorbit. Chiar îl certam şi îi spuneam că, măcar dacă tot bea, să bea acasă. Iar el asta îmi răspundea. Că îi place ca paharul să fie vorbit. Bea mereu la discuţii, la restaurant, îşi chema prietenii. Era foarte generos cu ei, le dădea şi masa şi de băut”, a povestit soția sa, în urmă cu mai mulți ani.
Dan Spătaru a decedat la vârsta de 64 de ani, pe 8 septembrie 2004, în ziua sărbătoririi Naşterii Maicii Domnului. La înmormântare, aproximativ 10000 de persoane au vrut să îi aducă un ultim omagiu.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Au trecut 17 ani de la moartea lui Dan Spătaru! Cântărețul a căzut de tânăr în patima alcoolului.