Tipuri de stimulatoare cardiace și care sunt diferențele dintre acestea

Stimulatoarele cardiace unicamerale au un singur electrod, ceea ce înseamnă că funcționează prin stimularea electrică a unei singure camere a inimii, fie atriumul, fie ventriculul, în funcție de nevoile pacientului. De exemplu, când impulsurile electrice sunt lente, dar iau naștere în nodul sinoatrial, acest electrod va fi plasat în atriul drept al inimii. Dacă însă ritmul cardiac este lent și impulsurile electrice nu iau naștere la nivelul nodului sinoatrial, cum se întâmplă în cazul fibrilației atriale, electrodul va fi plasat în ventriculul drept al inimii.[2]

Acest tip de stimulator cardiac trimite de obicei semnale electrice în camera inferioară dreaptă a inimii.[1]

Stimulatoarele cardiace bicamerale sunt dispozitive medicale prevăzute cu doi electrozi cu două căi distincte de conducere, ceea ce înseamnă, după cum indică și denumirea lor, că pot transmite impulsuri electrice către două camere ale inimii, atriul drept și ventriculul drept al inimii.
Acest tip de stimulator cardiac este utilizat atunci când există un bloc atrioventricular, adică atunci când semnalele electrice de la atriu la ventricul sunt blocate, pentru a ajuta la coordonarea contracțiilor celor două camere ale inimii.[2]

Un stimulator cardiac biventricular este un dispozitiv prevăzut cu doi sau trei electrozi, care pot transmite impulsuri electrice către trei camere ale inimii - ventriculul drept, ventriculul stâng și atriul drept. Rolul său este acela de a coordona contracțiile ventriculului drept și ventriculului stâng.[2]

Terapia cu acest tip de stimulator cardiac mai este cunoscută și sub denumirea de terapie de resincronizare cardiacă și este destinată persoanelor care suferă de insuficiență cardiacă (o afecțiune în care inima nu poate pompa suficient sânge pentru a satisface nevoile organismului) și bătăi lente ale inimii, deoarece, stimulând ambele camere ale inimii, dispozitivul ajută la întărirea mușchiului cardiac.[1][3]

Acest tip de stimulator cardiac de diferențiază de tipurile convenționale de pacemakere prin absența sondelor. El este introdus prin vena femurală, în interiorul inimii și ancorat direct în ventriculul drept, descărcând impulsuri electrice prin contact direct cu mușchiul cardiac.

Avantajul este că implantarea acestui tip de stimulator cardiac presupune o procedură minim invazivă, percutană, ceea ce înseamnă că riscul de complicații este mai redus. Dezavantajul este că poate fi folosit pentru a stimula o singură cameră a inimii, ventriculul drept, utilizarea sa fiind deci limitată la anumite categorii de pacienți.[2]

După cum am văzut mai sus, există mai multe tipuri principale de stimulatoare cardiace: stimulatoare cardiace unicamerale, cu un singur electrod, stimulatoare cardiace bicamerale (cu doi electrozi), stimulatoare cardiace biventriculare (cu 2 sau 3 electrozi) și stimulatoarele cardiace „leadless” (fără sonde). Diferențele dintre ele privesc modul lor de funcționare și indicațiile acestora. Medicul este cel care decide dacă un pacient are sau nu nevoie de stimulator cardiac și ce tip de astfel de dispozitiv corespunde mai bine nevoilor unui anumit pacient. Tot acesta îți poate oferi mai multe informații despre principiul de funcționare și indicațiile diferitelor tipuri de pacemakere, despre riscurile stimulatorului cardiac, precum și despre ce anume presupune pregătirea pentru procedura de implantare a acestuia și ce se va întâmpla în cursul acesteia.

Bibliografie:
1. „Pacemaker”, Mayo Clinic, 2023, www.mayoclinic.org/tests-procedures/pacemaker/about/pac-20384689. Accessed 28 July 2023.
2. „The Different Types of Pacemakers”, My Rhythm Device, 26 May 2022, www.myrhythmdevice.org/pacemaker/the-different-types-of-pacemakers/. Accessed 28 July 2023.
3. „What Is Heart Failure?”, American Heart Association, 11 Jan. 2018, www.heart.org/en/health-topics/heart-failure/what-is-heart-failure. Accessed 28 July 2023.