Pentru a înțelege scara evenimentului: două milioane de ani pot părea o eternitate, dar reprezintă doar 0,044% din vârsta totală a planetei, estimată la 4,54 miliarde de ani. Și totuși, acel fragment infim de timp a fost suficient pentru a rescrie ordinea vieții pe Pământ.


O ploaie care a venit în urma unui lanț de catastrofe

În spatele acestei ploi se ascunde un lanț de catastrofe. Erupțiile vulcanice masive din zona numită astăzi Provincia Wrangellia, de-a lungul coastei vestice a Canadei, ar fi eliberat în atmosferă aproape 5.000 de gigatone de carbon, declanșând o schimbare climatică brutală. Temperatura a crescut, aerul s-a umplut de gaze și particule, iar oceanele s-au acidificat. Planeta s-a transformat într-o seră umedă, unde ploile torențiale au devenit regula.

Această combinație de foc și apă a dus la dispariția unei treimi dintre speciile marine și a numeroase forme de viață terestră. Totuși, spre deosebire de marile extincții cunoscute, EPC nu a șters aproape totul de pe fața Pământului. A fost mai degrabă o „curățenie generală” a biosferei, o resetare care a permis formarea unor ecosisteme complet noi.


Potopul care a dat naștere lumii moderne

„O caracteristică a EPC este că extincția a fost urmată de o explozie de diversitate”, explică geologul Jacopo Del Corso, autorul principal al studiului publicat recent. După prăbușirea ecosistemelor vechi, planeta a început să se repopuleze cu forme de viață care vor defini următoarele ere.

În oceane, au apărut primele recife de corali moderne și planctonul care stă astăzi la baza lanțului trofic. Pe uscat, lumea s-a umplut de șopârle, broaște, crocodilieni, țestoase și, mai ales, de dinozauri, care aveau să domine planeta pentru următoarele 150 de milioane de ani. Coniferele, apărute tot atunci, au devenit coloana vertebrală a pădurilor din multe regiuni, marcând începutul unei ere ecologice recognoscibile.


Pământul se reinventează

Extincția din Carnian nu a avut dramatismul celei care a șters dinozaurii, dar efectele ei au fost la fel de decisive. Într-o lume copleșită de ploaie și lavă, natura a găsit o cale să se reinventeze. Ceea ce s-a pierdut atunci a fost înlocuit de o diversitate care a modelat pentru totdeauna traiectoria vieții.

Cercetătorii cred că mai multe episoade vulcanice, nu doar cele din Wrangellia, au contribuit la declanșarea evenimentului. O parte din dovezi s-au pierdut (bazalți îngropați, roci topite, urme înghițite de timp), dar fragmentele rămase spun o poveste clară: Pământul nu a fost niciodată static, ci o forță vie care se reinventează, uneori prin distrugere.

Astfel, ploaia de două milioane de ani nu a fost doar o întâmplare geologică. A fost un prag, o trecere între lumi: dintr-un Pământ vechi, aproape pustiu, într-unul care, printr-o succesiune de catastrofe și miracole, a ajuns să respire viață așa cum o cunoaștem azi.

Via hotnews.ro

Khalid980/shutterstock; Mia Stendal/shutterstock