Puțini știu că între Vlad Țepeș, domn al Țării Românești, și Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei, a existat cândva o legătură profundă, născută din respect, admirație și o viziune comună: eliberarea țărilor române de sub dominația otomană. Cei doi s-au cunoscut în tinerețe, în vremuri tulburi, când fiecare își căuta drumul spre tron, și au devenit, pentru o vreme, aliați de nădejde.

O alianță de foc: când prietenia a învins politica

La început, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare au fost de aceeași parte a baricadei. În 1457, Vlad l-a sprijinit pe Ștefan să cucerească tronul Moldovei, oferindu-i ajutor militar pentru a-l învinge pe Petru Aron, ucigașul tatălui său. A fost un gest care a cimentat o legătură de loialitate între cei doi domnitori. Țepeș a văzut în Ștefan un aliat de nădejde împotriva turcilor și a boierilor trădători, iar Ștefan a înțeles că puterea nu se construiește doar cu sabia, ci și cu prietenii puternice.
Pentru o vreme, relația lor a fost una de sprijin reciproc. Se respectau, se consultau și împărtășeau același ideal: independența și consolidarea statelor române. Într-o Europă frământată de conflicte, cei doi erau simboluri ale rezistenței.

Când tronul devine o sabie cu două tăișuri

Totul s-a schimbat odată cu înrăutățirea relațiilor lui Vlad Țepeș cu regele Ungariei, Matei Corvin. În 1462, Țepeș a fost trădat, capturat și aruncat în temniță, iar Ștefan a început să privească spre propriile alianțe externe. Pentru a-și asigura tronul și pacea Moldovei, Ștefan s-a apropiat de același Matei Corvin, inamicul de moarte al fostului său prieten.
De aici a început ruptura. Vlad Țepeș, eliberat după ani grei de prizonierat, nu mai era omul de altădată. Văzuse trădarea, gustase umilința, iar Ștefan, prudent și calculat, prefera diplomația în locul cruzimii. Țepeș îl considera pe Ștefan prea moderat, iar Ștefan îl vedea pe Vlad ca pe un aliat riscant, ale cărui metode puteau aduce dezastru. Rivalitatea lor s-a manifestat în tăcere, dar și în gesturi subtile: lipsa sprijinului militar, refuzul de a se implica în campaniile celuilalt, și neîncrederea crescândă care le-a umbrit odinioară strălucita prietenie.

Cetatea Chilia, motivul rupturii dintre Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare. Adevărul din spatele rivalității istorice

În secolul al XV-lea, Cetatea Chilia era una dintre cele mai importante fortificații din Europa de Est pri care puteau fi controlate rutele comerciale și militare dintre Europa Centrală, Orient și Marea Neagră. Deținerea ei însemna putere, bani și influență. În 1447-1448, domnul Moldovei Petru al II-lea a cedat cetatea lui Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei, iar din acel moment, Chilia a intrat sub stăpânire maghiară.

Citește continurea pe kudika.ro