Tragedia prin care a trecut a stat la baza romanului „Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu, unde personajul Apostol Bologa este inspirat direct din destinul său.
Origini și copilăria lui Emil Rebreanu
Emil Rebreanu s-a născut într-o familie greco-catolică din satul Maieru, aflat atunci în comitatul Bistrița-Năsăud. Provenea dintr-o familie numeroasă, fiind al cincilea dintre cei paisprezece copii. Tatăl său era învățător, iar educația a avut un rol important în familie. Emil a urmat școala primară la Prislop și Năsăud, iar liceul în mai multe orașe: Năsăud, Bistrița, Turda, Șimleul Silvaniei și din nou Năsăud, unde și-a finalizat studiile în 1913.
Tinerețea și începuturile literare
Deși își dorea să urmeze studii universitare la București, lipsa banilor l-a obligat să muncească încă din timpul școlii pentru a-și sprijini familia. A lucrat ca îngrijitor la școala din Prislop, funcționar la garda financiară din Zimbor și ajutor de notar în mai multe localități: Măgura Ilvei, Pata, Nușeni și Bocșa. Avea înclinații literare și a devenit membru al societății de lectură „Virtus Romana Rediviva” de la Liceul din Năsăud, unde a scris poezii și nuvele cu puternice accente lirice și erotice.
În 1913 a absolvit liceul și s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității Franz Josef din Cluj. Un an mai târziu s-a angajat ca ajutor de notar în comuna Cătina, aproape de Cluj, unde a cunoscut-o pe Cornelia Dănilă, fiica protopopului Ieronim Dănilă. Îndrăgostit, i-a trimis zeci de scrisori, încercând să o cucerească.
Dragostea neîmplinită a lui Emil Rebreanu: Iubita lui s-a căsătorit cu altcineva
Izbucnirea Primului Război Mondial i-a întrerupt studiile. Emil s-a înscris la școala de ofițeri din Târgu Mureș și, potrivit propriilor cuvinte, a simțit că timpul viselor s-a încheiat. I-a cerut mâna Corneliei, însă tatăl ei a refuzat relația, considerând-o „o joacă de copii”. În 1915, Cornelia s-a logodit cu un teolog, lucru care l-a marcat profund.
În 1913 a absolvit liceul și s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității Franz Josef din Cluj. Un an mai târziu s-a angajat ca ajutor de notar în comuna Cătina, aproape de Cluj, unde a cunoscut-o pe Cornelia Dănilă, fiica protopopului Ieronim Dănilă. Îndrăgostit, i-a trimis zeci de scrisori, încercând să o cucerească.
Dragostea neîmplinită a lui Emil Rebreanu: Iubita lui s-a căsătorit cu altcineva
Izbucnirea Primului Război Mondial i-a întrerupt studiile. Emil s-a înscris la școala de ofițeri din Târgu Mureș și, potrivit propriilor cuvinte, a simțit că timpul viselor s-a încheiat. I-a cerut mâna Corneliei, însă tatăl ei a refuzat relația, considerând-o „o joacă de copii”. În 1915, Cornelia s-a logodit cu un teolog, lucru care l-a marcat profund.
Experiența de pe front din Primul Război Mondial
Înrolat încă din 1914 în armata austro-ungară, Emil Rebreanu a fost avansat în decurs de un an la gradul de sublocotenent. A luptat pe fronturile din Rusia și Galiția, unde a fost rănit de mai multe ori. S-a remarcat și în luptele din Italia, fiind decorat cu Medalia de Aur pentru Vitejie, cea mai înaltă distincție acordată ofițerilor austro-ungari. În acest timp, i-a trimis fratelui său peste 20 de scrisori.
Pe frontul italian a distrus un reflector inamic, fapt pentru care a fost avansat chiar de la 1 ianuarie 1916. La scurt timp, a primit vestea transferului pe frontul din România, ceea ce i-a provocat o criză morală profundă. Într-o scrisoare din 9 septembrie 1916 adresată surorii mai mari, își exprima teama că ar putea ajunge să-l rănească sau chiar să-l ucidă pe fratele său Liviu.
Citește continuarea pe kudika.ro
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Fratele lui Liviu Rebreanu, Emil, a refuzat să lupte contra românilor și a murit strigând Trăiască România Mare.