Pe 26 aprilie 1986, reactorul 4 de la centrala nucleară Cernobîl a explodat, declanșând cel mai grav accident nuclear din istoria omenirii. Flăcările radioactive s-au ridicat spre cer, iar norul toxic a început să se răspândească peste Uniunea Sovietică, Scandinavia, Polonia și, treptat, întreaga Europă. Dar ceea ce puțini știu este că acel dezastru ar fi putut deveni de zeci de ori mai devastator, iar o mare parte a continentului ar fi devenit nelocuibilă pentru sute de mii de ani dacă nu ar fi fost gestul disperat al trei bărbați care au spus „da” unei misiuni sinucigașe.

Într-un moment în care toți se temeau să intre în subsolul înecat al reactorului, trei voluntari au coborât în apa contaminată pentru a preveni o a doua explozie – una care ar fi putut transforma Europa într-un continent-fantomă. Ei sunt Alexei Ananenko, Valeri Bezpalov și Boris Baranov.

Acești oameni, considerați de unii "scafandrii de la Cernobîl", au făcut imposibilul posibil, dar numele lor rămân aproape necunoscute. Iată povestea adevărată a celor care au sfidat moartea pentru a salva lumea.


Ce s-a întâmplat în subsolul reactorului: bomba cu ceas ascunsă sub Cernobîl

După explozia reactorului, zeci de tone de material radioactiv au început să se topească și să se scurgă în camerele inferioare ale centralei. Problema majoră era că sub reactor se aflau bazine uriașe pline cu apă – folosite anterior pentru stingerea incendiilor. Dacă lava nucleară ar fi intrat în contact cu acea apă, s-ar fi produs o explozie termică colosală, echivalentă cu o bombă atomică de câteva ori mai mare decât cea de la Hiroshima.

Citeste continuarea pe kudika.ro