Dar dincolo de cifre și teorii științifice, această catastrofă a fost o tragedie umană cu povești reale de sacrificiu, minciuni oficiale și un oraș întreg care a dispărut într-o tăcere radioactivă.


Cum a început dezastrul: un test banal transformat în coșmar

Totul a pornit de la un test de siguranță aparent banal. Inginerii sovietici au vrut să simuleze o pană de curent pentru a vedea dacă turbinele pot produce energie suficientă pentru a menține funcționarea pompelor de răcire până la pornirea generatoarelor diesel. Dar greșelile umane, designul defectuos al reactorului RBMK și graba birocratică au dus la o serie de decizii fatale.

Reactorul a devenit instabil, presiunea a crescut necontrolat, iar două explozii consecutive au aruncat în aer acoperișul clădirii și au eliberat în atmosferă o cantitate colosală de radiații.


Cronologia unei catastrofe radioactive



  • 26 aprilie 1986, ora 1:23 – explozia reactorului 4.


  • Ora 1:30 – primii pompieri ajung la fața locului fără echipamente de protecție.


  • Ora 4:00 – pompierii încep să cedeze rând pe rând, cu arsuri interne provocate de radiații.


  • 27 aprilie – Prîpeat, orașul-satelit al centralei, este evacuat abia după 36 de ore.


  • Mai 1986 – începe construcția unui sarcofag de beton peste reactor.


  • Decembrie 1986 – sarcofagul este finalizat, dar radiațiile încă scapă.




Pompierii care au urcat pe acoperișul iadului

Primii care au intervenit au fost pompierii locali din Prîpeat. Fără să știe ce îi așteaptă, au urcat pe acoperișul clădirii în flăcări. Li s-au topit bocancii pe scările metalice, iar echipamentele s-au încins în câteva secunde. Unii au murit în câteva ore. Alții, precum Vasili Ignatenko, au agonizat zile întregi în spitale din Moscova, cu trupul ars de radiații. Soția lui, Liudmila, l-a vegheat până la final, însărcinată fiind, ignorând riscurile. Copilul lor s-a născut mort.

Citeste continuarea pe kudika.ro