foametea din 1946–1947 pare un episod uitat din istorie, ascuns sub tăcerea manualelor și pierdut în memoria colectivă. Însă adevărul este mult mai înfricoșător decât s-ar putea crede. Această tragedie națională nu a fost doar rezultatul unei secete severe, ci și un amestec toxic de factori politici, economici și sociali, agravat de interese ideologice și de un cinism administrativ greu de imaginat.

Totul a început în vara anului 1946, când România, abia ieșită din al Doilea Război Mondial, a fost lovită de o secetă devastatoare. Pământul s-a uscat sub un soare nemilos, recoltele au pierit, iar grânarele au rămas goale. Însă drama nu s-a oprit aici. Autoritățile comuniste, proaspăt instalate cu sprijin sovietic, au continuat să colecteze cote agricole de la țărani, în numele unui plan de reconstrucție și industrializare. În unele zone, soldații au intrat cu forța în gospodării pentru a lua până și ultimele boabe de grâu.Soia, șnițel de parizer, adidași de porc și nechezol: Ce mâncau românii înainte de 1989. Portocala era cadou de Crăciun

România nu era singură în această tragedie: alte țări din blocul sovietic au cunoscut foametea în acea perioadă. Dar în Moldova și în estul Munteniei, unde efectele au fost cele mai dure, oamenii au început să moară de foame pe străzi.


Cum a decurs tragedia: cronologia unei perioade negre


  • Iunie–septembrie 1946: Seceta severă reduce producția agricolă la mai puțin de jumătate față de un an obișnuit.


  • Toamna 1946: Autoritățile continuă colectările obligatorii. Țăranii sunt forțați să-și predea grâul, porumbul și fasolea. Cei care ascund alimente sunt amenințați, arestați sau chiar condamnați.


  • Iarna 1946–1947: Începe haosul. Satele sunt cuprinse de foamete, apar primele decese cauzate de inaniție. Oamenii fierb rădăcini, scoarță de copac, fân sau mălai cu rumeguș.


  • Primăvara 1947: Mii de oameni își părăsesc satele și pornesc pe jos spre orașe în căutare de hrană. Se înmulțesc cerșetorii, bolile și infracțiunile.


  • Vara 1947: Campaniile internaționale de ajutor încep timid să aducă alimente în România, dar sunt întâmpinate cu suspiciune de autoritățile comuniste.


  • Toamna 1947: Recolta din acel an aduce un strop de speranță. Foametea se stinge treptat, dar cicatricile rămân.



Citeste continuarea pe kudika.ro