La ora 23:40, colosul lovește fatal gheața. Nimeni nu știe atunci că peste doar 2 ore și 40 de minute, visul plutitor se va sfârși în abis. La 00:15 se lansează prima barcă de salvare, dar – absurd – e pe jumătate goală. Panica nu s-a instalat încă. Până la ora 01:15, prora începe să se scufunde vizibil. Pasagerii cu bilet de clasa I beau șampanie și ascultă orchestra care continuă să cânte. La 02:05, ultima barcă pleacă. Mulți rămân pe navă. La 02:18, vasul se rupe în două. La 02:20, se așterne tăcerea subacvatică. La 04:10, Carpathia începe salvarea. La 08:30, părăsește locul tragediei cu 705 suflete tremurânde. Restul? 1.519 dispar în ghețurile Atlanticului.
Gerul care ucide în 15 minute
Apa în noaptea tragediei avea -2°C. La această temperatură, corpul uman începe să cedeze aproape instant. În doar câteva minute, mușchii paralizează, respirația devine imposibilă, iar inima cedează. Oamenii care n-au prins bărcile nu au murit înecați. Au murit de frig. Iar țipetele lor, potrivit mărturiilor, au fost auzite ore întregi de supraviețuitorii din bărci, care nu s-au întors de teamă că vor răsturna ambarcațiunile.
Povestea orchestrei care a cântat până la sfârșit
Una dintre cele mai emoționante legende adevărate ale Titanicului este cea a orchestrei conduse de Wallace Hartley. Cei opt muzicieni au refuzat să plece, alegând să aline haosul cu muzică. Ultima piesă interpretată ar fi fost „Nearer, My God, to Thee” – deși supraviețuitorii nu se pun de acord.
Hartley a fost găsit ulterior înghețat, cu cutia viorii legată de el. Gestul lor a fost mai mult decât artă – a fost un act de curaj în fața morții.
Fochiștii nevăzuți: eroi în umbră
Puțini știu, dar fochiștii Titanicului – cei care alimentau cu cărbune motoarele – au fost ultimii oameni care au părăsit vasul. Ei au ținut furnalele aprinse cât au putut, asigurând curentul electric. Fără ei, scufundarea ar fi fost complet în întuneric. Au murit aproape toți. Doar câțiva au supraviețuit, scoși la suprafață de valuri și înghețați parțial.
Supraviețuitori și victime care au rămas în istorie
Una dintre cele mai cunoscute supraviețuitoare a fost Margaret Brown, poreclită mai târziu „The Unsinkable Molly Brown”. Refuzând să stea pasivă în barca de salvare, a ajutat la vâslit, a oferit păturile ei celorlalți și a insistat să se întoarcă să caute supraviețuitori. A fost o eroină în sensul pur.
O altă poveste cutremurătoare este cea a lui Michel Navratil, un copil de doar 3 ani, cunoscut drept „Orfanul Titanicului”. El și fratele său au fost urcați în barcă de tatăl lor
Citeste continuarea pe kudika.ro
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Titanicul n-a avut nicio șansă: Cronologia nopții blestemate de aprilie în care nava de nescufundat a ajuns pe fundul Oceanului.