Se crapă de ziuă. Dar nici o rază de soare nu crapă gigantul de rocă la poalele căruia am dormit. Toată noaptea am auzit cum pică firimituri din tavanul de piatră. Sau era doar gândul că mă așteaptă un drum ca București-Viena, deși mă aflam în Turcia. Nu o să mă pierd prea mult în metafore, deși răsăriturile în Cappadocia pot să fie adevărate fresce pe retina unui profan care nu e obișnuit cu soarele dimineții. Citește continuarea pe Automarket.ro.