In Stefan cel Mare repriza a doua cu Everton pare sa nu se fi ispravit. Acelasi uragan naprasnic, aceleasi dezastre in liniile inamice. Patru goluri atunci, in poarta lui Nigel Martyn, in repriza secunda. Patru aseara, dar in primul act. Nefericitul Danut Coman driblat fara mila la trei dintre reusite. Au facut asta Grigorie, Bratu si Zicu, descotorositi cu mare usurinta, de fiecare data, de umbrele lor visinii.
Intr-adevar, umbre. Stafii, fantome, naluci, cum vreti! Ingrijoratoare prestatia defensivei giulestene, mai ales ca joi, sub Pod, vin Kuyt, Castelen sau Kalou.

De fapt, filmul prost care a rulat la Cinema Giulesti s-a rupt la 2-0, atunci cind Marius Constantin, un prieten nedespartit al cartonasului rosu, a fost eliminat pentru o lovire cu cotul. Balaj n-a scapat prilejul sa-i arate drumul spre vestiare, desi lovirea nu e clara. Dar, la scorul asta, ce mai conteaza? Paradoxal e faptul ca la 1-0 Rapidul a cam dominat vreo 20 de minute, a avut si citeva ocazii, dar Daniel Niculae, Nae Constantin, Buga si Ilyes au ratat. Sau Gaev a rezolvat, bielorusul intervenind excelent in doua situatii.

Pase lungi ale mijlocasilor, executii rafinate ale oamenilor din fata. Asta e desenul lui Dinamo, un fel de Brazilie in jocul careia subrezeniile apararii nu se vad, pentru ca atacul preseaza continuu. Nu e Niculescu. Si ce daca? Zicu joaca virf la fel de bine cum isi face treaba la mijloc, iar Plesan sparge gheata, marcind primul gol de cind a venit din Banie.
Despre visinii ce-ar mai fi de zis? Ca garda pretoriana a lui Maftei doarme in cizme, Buga mimeaza viata, iar cel mai tehnic jucator al echipei, Vasilache, omul care a adus lumina inclusiv la Rotterdam, freaca tusa. Joaca, in schimb, cei doi Constantin si Maftei, care trebuie declarat monument al naturii, pentru ca e ultimul libero in viata.

"Balaj ne-a urmarit"