In anul 1885 Charlie Nagreen din Seymour, Wisconsin, in varsta de doar 15 ani detinea o mica afacere cu chiftele. Micul sau stand unde le vindea era prezent la fiecare adunare din oras, la fiecare eveniment unde lumea se strangea. In speranta ca va castiga un ban cinstit din aceasta afacere isi expunea de fiecare data standul in cele mai populate zone si cu toate acestea nu reusea sa vanda mai nimic. Intr-o zi ii vine o idee: striveste una dintre chiftelele pe care le pregatise si o asaza intre doua bucati de paine, prezentand noul produs ca fiind cel mai bun pentru a lua o gustare in timp ce te deplasezi.

Hmaburger-ul , asa cum l-a denumit, a avut un mare succes si i-a garantat tanarului un castig destul de consistent. Dupa experienta traita in acel an, Nagreen s-a intors de fiecare data la evenimentele publice, castigand din vanzarea hamburgerilor pana la sfarsitul vietii.

Privind datele istorice, observam mai multe cazuri in care diferiti oameni, unii deveniti celebri prin lanturile de fast-food-uri care le poarta numele acum, pretind ca au fost inventatorii celebrului hamburger. Printre ei ii amintim pe Louis Lassen, pe Mc Donalad si pe Ted (Ted's Restaurant ).

In zilele noastre prepararea si servirea unui hamburger difera foarte mult de conceptul initial. Chiar daca ni se pare acum banal sa punem intr-o chifla bucati de carne, varza, cartofi prajiti si alte ingrediente, majoritatea firmelor cu renume in acest domeniu lucreaza intens la retetele care "dau viata" unora dintre cele mai rapide mijloace de a manca.

In SUA, hamburgerii se impart in doua mari categorii: cei preparati in fast-food-uri si cei "home made". Este recunoscuta in toata lumea pasiunea americaniilor pentru hamburger, astfel ca ei gasesc cele mai interesante si originale moduri de a-l prepara. Nu degeaba in SUA hambureger-ul si Cola sunt embleme ale natiunii...

In Anglia si Regatul Unit, modul de preparare si servire este similar cu cel din SUA, retetele in general venind de peste ocean si fiind introduse la scara larga prin intermediul celor doua branduri care detin monopolul pe piata fast-food-ului din Regat: McDonald’s si Burger King.

In Australia in schimb hamburgerii nu contin carne de vita, porc sau pui, ci se servesc in general cu carne de peste sau diferite sortimente de fructe de mare. Australienii sunt recunoscuti pentru afinitatea lor fata de produse marine, in special peste.

Asia si in special China reprezinta un caz aparte in industria fast food-urilor, revolutionand chiar si mitul hamburger-ului. Chinezii nu au incurajat dezvolatarea acestei metode de a manca si nu au permis atat de usor deschiderea unor astfel de resaturante de companiile de profil, puternic dezvoltate pe alte piete.

Chinezii au adoptat hamburger-ul, i-au creat propria imagine si astfel s-a nascut Peter Burger, o copie fidela a restaurantelor Mc Donald’s. Chiar si KFC-ul are corespondent chinezesc.

Indiferent de locurile in care se serveste si de metodele in care se prezinta, hamburger-ul ramane una dintre cele mai bune metode de a-ti potoli foamea in timp ce te deplasezi, o varianta ieftina de a manca, destul de nesanatosa, spun specialistii, dar probabil una dintre cele mai interesante inventii ale secolului trecut.