Daca nu sunt indiscreta, cand ati aparut pe Planeta?” Era una dintre primele si cele mai inocente intrebari scrise in caietul dictando de 60 de file picurate cu ceara, arse pe margini si „stampilate” cu ruj. „Caietul de impresii” completat pe bancile Scolii de Fete, prima data, la inceput de secol XX, simplificat si botezat „Oracol” in comunism, s-a urcat astazi pe net, dar si-a pierdut farmecul. Forme palide se mai pastreaza incorsetate in caiete tipizate, cu Harry Potter pe coperta, lipsite insa de „Cum doreste caprioara / Apa rece de izvor / Asa iti doresc eu tie / Mult succes in viitor”.
Oracolul nu se mai completeaza in timpul orei de religie, pe sub banca, ci acasa, intre doua sesiuni de messenger si una de YouTube. Iar intrebarile „Ce surprize de gume colectionezi?” sau „Va plac serile cu luna?” nu mai sunt o prioritate. Importante sunt ID-ul de mess si avatarul preferat.
„Adolescentii nu mai au nici timp, nici chef sa faca si sa completeze oracole. Nici nu mai exista pudoarea de la inceput de secol, cand trebuia sa mergi pe ocolite ca sa vezi cine te place. Acum mergi tintit: ceri ID-ul, ii spui ca-ti place, iesiti la Mac”, spune scriitorul Cezar Paul Badescu, care si-a facut lucrarile de licenta si de master pe tema caietelor de amintiri.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Oracolul s-a mutat pe net.