Scriitorul Kobo Abe si-a adaptat propriul roman pentru marele ecran, iar reusita lui este exceptia care confirma regula potrivit careia romancierii dau gres cind se erijeaza in scenaristi. Lungmetrajul „Femeia nisipurilor“, regizat de Hiroshi Teshigahara in 1964, a obtinut lauri de la juriile festivalurilor de film si laude de la criticii de profil. Insa nici pina acum expertii in ale cinematografiei n-au reusit sa incadreze pelicula in vreun gen. S-au incercat pina acum etichetele de „fresca in stilul lui Dali“, „poem imagist pe celuloid“ sau mai simplele „fabula“ si „alegorie“, dar nici una nu acoperea filmul in integralitatea sa.
Lungmetrajul de peste doua ore se foloseste de doar noua actori, dintre care personajele a doar trei dintre ei au nume. Un entomolog (Eiji Okada) care bate dunele in cautare de specimene rare este convins de localnicii dintr-un sat sa petreaca noaptea in casa unei tinere vaduve (Kyoko Kishida). Sotul si fiica ei au fost ucisi intr-o furtuna de nisip, iar oasele lor sint ingropate undeva in jurul „resedintei“ vaduvei.
Lungmetrajul de peste doua ore se foloseste de doar noua actori, dintre care personajele a doar trei dintre ei au nume. Un entomolog (Eiji Okada) care bate dunele in cautare de specimene rare este convins de localnicii dintr-un sat sa petreaca noaptea in casa unei tinere vaduve (Kyoko Kishida). Sotul si fiica ei au fost ucisi intr-o furtuna de nisip, iar oasele lor sint ingropate undeva in jurul „resedintei“ vaduvei.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Sisiful dupa Kobo Abe si Teshigahara.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Sisiful dupa Kobo Abe si Teshigahara.