Westernul, „genul prin excelenta american”, nascut din „intalnirea dintre o mitologie si un mijloc de expresie”, dupa clasica definitie a lui Andre Bazin, cinematograful stiut din filmele lui King Vidor, John Ford, John Sturges, Raoul Walsh nu avea cum sa reziste, lipsit de libertatea de miscare inlesnita odinioara de marile spatii, cu vremea colonizate.
Westernul nu a imbatranit, asemenea unor oarecare gusturi ale „tatilor si bunicilor nostri”, cum citeam deunazi; pur si simplu s-a retras in istorie. Ulterioara lui psihologizare (a se vedea creatiile lui Anthony Mann, Delmer Daves, Nicholas Ray) a insemnat, in fapt, sfarsitul epopeii din care s-a hranit.
Westernul nu a imbatranit, asemenea unor oarecare gusturi ale „tatilor si bunicilor nostri”, cum citeam deunazi; pur si simplu s-a retras in istorie. Ulterioara lui psihologizare (a se vedea creatiile lui Anthony Mann, Delmer Daves, Nicholas Ray) a insemnat, in fapt, sfarsitul epopeii din care s-a hranit.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Doua pistoale si un cal.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Doua pistoale si un cal.