Cand, in primavara lui '96, Dorian Ciubuc, presedintele casei de discuri Zone Records, imi propunea sa „redactez” materialul primului album Iris, ma gandeam ca toata treaba asta trebuie sa fie ca o emisiune de radio: iei piesele, le pui intr-o ordine convenabila, pregatesti materialul de tipar si cu asta gata.
De ce m-a ales pe mine? Probabil pentru ca lucrasem bine cu el la evenimentul care umpluse Sala Polivalenta, „Iris 15 ani” si era gata sa continue cu mine. Eu mai facusem cateva emisiuni cu Iris si chiar un videoclip pentru piesa „Cine ma striga in noapte” si ii cunosteam deja la nivelul imaginii lor de artisti. Aveau parul lung si erau foarte veseli, iar tot ceea ce faceau parea o simpla joaca. Asa parea, iar eu, nedumerit, ma simteam totusi in deplina siguranta alaturi de ei.
De ce m-a ales pe mine? Probabil pentru ca lucrasem bine cu el la evenimentul care umpluse Sala Polivalenta, „Iris 15 ani” si era gata sa continue cu mine. Eu mai facusem cateva emisiuni cu Iris si chiar un videoclip pentru piesa „Cine ma striga in noapte” si ii cunosteam deja la nivelul imaginii lor de artisti. Aveau parul lung si erau foarte veseli, iar tot ceea ce faceau parea o simpla joaca. Asa parea, iar eu, nedumerit, ma simteam totusi in deplina siguranta alaturi de ei.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Iris,'muzica unei generatii'.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Iris,'muzica unei generatii'.