In Franta, caz unic in lume, filmele autohtone tin piept productiilor americane: 60a din ceea ce se difuzeaza in cinematografe sunt filme franceze. Este o „exceptie culturala” cu radacini in perioada postbelica, atunci cand americanii au pus conditii pentru a participa la refacerea Frantei.

Termenii erau frusti: „Filme americane contra paine”. Plini de inteligenta, cei care au acceptat targul au instaurat si o taxa de sprijinire a productiei cinematografice autohtone: spectatorul care mergea sa vada un film american platea un bilet din care o anumita cota revenea fondului de sustinere a creatiei cineastilor francezi.