Cum vi se pare sa debutati in literatura cu o carte scrisa in urma cu 50 de ani? Ce mai inseamna azi acest debut?
O recuperare a ceea ce ar fi putut sa fie sau - ca sa vorbim in termenii lui Noica - a ceea ce n-a fost sa fie.
Ce ar fi fost pentru destinul Monicai Lovinescu aparitia acestui roman la data cind a fost scris, in 1955?
Aparitia lui in Franta mi-ar fi schimbat, neindoielnic, destinul. Scrierea lui a fost un mod de a-mi deschide viata intr-o directie pentru care existau premise. In limba franceza simteam o libertate mai mare decit in limba romana. Invatasem franceza in acelasi timp cu romana. Daca as fi reusit, daca manuscrisul ar fi fost acceptat la Denoel (a fost respins ca „prea modernist“), publicarea lui ar fi insemnat un fel de adio adresat limbii romane. De ce? Pentru ca nu se poate scrie in acelasi timp in doua limbi. Aparitia manuscrisului in Franta mi-ar fi schimbat, asadar, destinul. Ar fi trebuit sa fac literatura degajata dupa moda pariziana, sa ma bransez la viata culturala mondena, sa frecventez saloane, sa public la doi, trei ani un nou roman. Pe scurt, ar fi trebuit sa-mi reorientez atentia, interesul etc. Pentru ca tot ce faceam atunci era angajat, vazut prin ochii lui „ce foloseste Romaniei?“. Asta s-ar fi terminat.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Monica Lovinescu: 'Aparitia romanului in Franta mi-ar fi schimbat destinul'.