Neasteptata e la acest carturar temeinic, la acest stralucit eseist cu o scriitura marcata de un subadiacent lirism melancolic care este Ion Vartic puternica atractie catre teatru. E ca un soi de aspiratie a introvertitului catre extrovertire, ca un launtric protest impotriva unicitatii fatale a eului. Nesatisfacut de ipostaza de spectator, Ion Vartic defineste teatrul, cu o infiorata relaxare speculativa, drept "o trecere de la starea de spectator catre cea de actor si invers". De unde rezulta dorinta de-a fi activ prin asumarea unui rol (sau a mai multora), de-a se suspenda din calitatea de actor, chiar in miezul prestatiei acestuia, pana la autocontemplatie. Masca, inscenarea il atrag magnetic din capul locului pe Ion Vartic, primele d-sale volume intitulandu-se Spectacol interior, Radu Stanca, Poezie si teatru, Modelul si oglinda, teza de doctorat fiind inchinata relatiilor dintre Ibsen si teatrul modern, iar o scriere importanta avand ca obiect Clanul Caragiale. Natural, intre ego si persona functioneaza raporturi de comunicare mai mult ori mai putin perceptibile, un joc al unui dinamism vital, o ambiguitate a identitatii in cautare de sine.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Ion Vartic - Un stralucitor eseist.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Ion Vartic - Un stralucitor eseist.