Expozitia cuprinde 38 de lucrari de grafica prin care sunt evidentiate “multiplele fatete ale peisajului ca gen pictural si retraseaza un istoric al modului in care au fost abordate spatiul si miscarea in pictura la inceputurile artei moderne romanesti”, informeaza organizatorii. Expozitia prezinta trecerea de la peisajul de tip academist la cel impresionist, insistand asupra peisajului romantic. Organizatoarea expozitiei, Petruta Vlad Murvai, explica schimbarea survenita in viziunea asupra peisajului la inceputurile modernitatii: relatia activa om - natura, pozitionata sub gratia divina si calauzita in permanenta de nostalgia „Paradisului pierdut” devine acum o relatie de contemplatie, corespunzand unei noi idei etic - religioase. Hans Sedlmayr vede in acest nou raport instaurat intre om si mediul sau inconjurator un prim „simptom” al modernitatii, cuvantul insusi „natura” avand de la inceputul secolului al XIX-lea o coordonata religioasa: „Natura va fi de acum conceputa in sens panteistic ca o forta spirituala, universala.
Ea nu se opune omului precum ceva strain, ci este impletita cu el in chip „simpatetic”. In om si in natura se reveleaza aceeasi unitate insufletitoare : „o fiinta inexprimabila prietena cu noi, domneste in toate lucrurile. Tot ceea ce natura creeaza este in acelasi timp perfectiune si frumusete. Avem incredere in natura ca fiind suprema instanta a ratiunii si a frumusetii.” Unul din rolurile artei va deveni din acest moment redarea sentimentului dual de dominare-supunere fata de natura, de integrare - nostalgie fata de paradisul pierdut. Peisajul va aparea ca notiune estetica in momentul in care raportul omului cu natura se schimba. Peisajul natural nu este numai un loc definit prin calitatile fizice si geografice ale unui teritoriu, ci este un spatiu investit cu o memorizare simbolica si inconstienta, individuala si colectiva ce devine prin aceasta inalterabila. Expozitia cuprinde opere ale unor artisti precum Theodor Aman, Ion Andreescu, Carol Popp de Szathmary, Sava Hentia, Henri Trenk, Ion Georgescu, lucrate in tehnici diverse de acuarela, creion si carbune, si va putea fi vizitata pana la 4 noiembrie 2007.
Ea nu se opune omului precum ceva strain, ci este impletita cu el in chip „simpatetic”. In om si in natura se reveleaza aceeasi unitate insufletitoare : „o fiinta inexprimabila prietena cu noi, domneste in toate lucrurile. Tot ceea ce natura creeaza este in acelasi timp perfectiune si frumusete. Avem incredere in natura ca fiind suprema instanta a ratiunii si a frumusetii.” Unul din rolurile artei va deveni din acest moment redarea sentimentului dual de dominare-supunere fata de natura, de integrare - nostalgie fata de paradisul pierdut. Peisajul va aparea ca notiune estetica in momentul in care raportul omului cu natura se schimba. Peisajul natural nu este numai un loc definit prin calitatile fizice si geografice ale unui teritoriu, ci este un spatiu investit cu o memorizare simbolica si inconstienta, individuala si colectiva ce devine prin aceasta inalterabila. Expozitia cuprinde opere ale unor artisti precum Theodor Aman, Ion Andreescu, Carol Popp de Szathmary, Sava Hentia, Henri Trenk, Ion Georgescu, lucrate in tehnici diverse de acuarela, creion si carbune, si va putea fi vizitata pana la 4 noiembrie 2007.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Descoperirea peisajului romanesc.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Descoperirea peisajului romanesc.