Explicatiile sunt plauzibile, dar nu se aplica oricui, farmecul eseistic al lui Alexandru Paleologu (1919-2005) fiind apt sa cucereasca un cititor indiferent de varsta si pregatire. De aceea, seria de autor prin care Editura Cartea Romaneasca retipareste opera �ambasadorului golanilor� se va bucura in mod sigur de un public larg. Farmecul despre care vorbeam mai sus consta, cred, in faptul ca Alexandru Paleologu nu-si menajeaza cititorul, in care vede un interlocutor cu subiecte marunte sau cu evitarea unor aluzii dificil de prins, dar, in acelasi timp, este perfect accesibil si are un stil cuceritor, care nu ocoleste anecdota, ironia, vorba mai putin subtire. Fara sa vulgarizeze, autorul Despartirii de Noica - e un act de curaj intelectual o asemenea despartire, platita cu destule observatii minimalizatoare - comunica oricui.

Legea sa este de a utiliza Bunul-simt ca paradox, cum spune titlul unui volum din 1972, reluat desigur in colectia de la Cartea Romaneasca. Aceasta cule-gere de eseuri, mai fragmentate decat altele, contine cateva formulari memorabile, cum nu lipsesc nici in celelalte volume. Una dintre ele, care imi place in mod deosebit, este aceea conform careia exemplele de eroism si performanta fizica prin care, ni se pare, se defineste principiul masculin, sunt precare in raport cu ceea ce realmente il distinge: filosofia. �O fapta cu adevarat barbateasca - scrie Paleologu - este aceea de a citi Critica ratiunii pure si - adauga usor ironic - cu atat mai mult aceea de a o scrie�.