Cum ar fi vremea in care, iubind un baiat care dadea examen la Arhitectura, voia sa se inscrie la aceeasi facultate, dar parintii au obligat-o sa mearga la Filologie, a pierdut la retroversiune, iar mai tarziu, la restaurantul Continental, pe muzica Ioanei Radu, regizorul Savel Stiopul a venit la masa ei si i-a cerut sa dea o proba pentru un film al sau. Filmul nu s-a mai facut, dar proba i-a fost aratata lui Liviu Ciulei, care cauta - si a gasit - o interpreta perntru 'Valurile Dunarii'. Despre debutul spectaculos, problemele 'de dosar', filmele in care a jucat, care-i sunt cele mai dragi, si faptul ca nu mai vrea sa joace pe pelicula o mama sau o matusa, intr-un interviu pe care Irina Petrescu a acceptat sa ni-l ofere.

In ziua de 19 ale lunii care tocmai s-a incheiat, mult indragita actrita Irina Petrescu a implinit 66 de ani, iar cu prilejul manifestarilor TIFFF de la Cluj i s-a acordat Premiul pentru intreaga activitate cinematografica. Pregatindu-ma sa-i iau un interviu, am navigat pe Internet si am dat peste diferite aprecieri ale spectatorilor cu privire la ea: 'Este cea mai buna actrita a romanilor', 'Irina Petrescu este un monument'. Doi spectatori (sau spectatoare), mai cosmopoliti, se exprima asa: 'Chapeau bas' (Jos palaria) exclama primul. Iar al doilea: 'This Lady deserves a Fan-club' (Aceasta doamna merita un club al fanilor ei). In sfarsit, o alta opinie suna astfel : ' O percep ca pe o persoana misterioasa'

-Am intrebat-o pe Irina Petrescu, dintre toate calificativele, care considera ca i se potriveste mai bine?

- Persoana misterioasa!

- Si in ce consta misterul?

- Daca v-as spune, unde ar mai fi misterul?, raspunde actrita zambind fermecator.

- In superbul volum al Silviei Kerim, 'Amintirea ca un parfum', lansat si el luna trecuta, relatati cum ati fost descoperita ca interpreta de film. Va rog s-o mai faceti odata si pentru cititorii ziarului.

- Am sa completez putin. Dupa absolvirea liceului, intentia mea era sa dau la arhitectura. Dar cum eram indragostita de un baiat si parintii mei banuiau ca si el urmeaza arhitectura, m-au convins sa dau la Filologie, sectia Limba franceza. Desi eram bine pregatita, am incurcat-o la retroversiune si am cazut. Drept consolare, parintii m-au dus la restaurantul 'Continental', unde canta favorita lor, Ioana Radu. Observam ca in jurul mesei noastre se invarteste un domn cu barba. Deodata ,facandu-si curaj, acesta se apropie si ii adreseaza tatei cateva cuvinte. Tata ni-l prezinta: 'Dumnealui este regizorul Savel Stiopul si ar vrea ca Irina sa faca o proba de film. Eram si incantata, dar si mirata. Eram mioapa, aveam o dantura cam pregnanta si o acnee rebela. Ce-o fi gasit la mine'. Am dat totusi proba. Filmul lui Savel nu s-a mai facut, in schimb probele mele au fost aratate lui Ciulei care cauta o interpreta pentru 'Valurile Dunarii'. Lui i-au placut si asa am ajuns sa joc in acel film.

- Mi-amintesc bine ca dupa ce am vazut 'Valurile Dunarii', mergand la cinema Patria, am zarit o fata cu silueta unei gazele, la bratul unui tanar, si mi s-a parut c-ar fi Irina Petrescu. Uitandu-ma apoi la fata fetei si observandu-i acneea, mi-am spus ca nu se poate sa fie aceeasi persoana cu frumoasa interpreta din film. Si totusi�

- Tanarul era probabil cel despre care va vorbeam, iar de acnee s-a ocupat o machieuza extraordinara. O chema Blanche. Cand am implinit 18 ani, eram pe Dunare, la filmare. Desi dosarul meu nu prea era in ordine si, din pricina asta, am fost eliminata si de la Filologie, unde intrasem in anul urmator, si de la Institutul de Teatru, datorita Valurilor Dunarii mi-am putut continua studiile. Pentru Institut m-a pregatit tot Savel Stiopul, care a insistat sa dau examen, si am intrat cu versuri din Eminescu si cu o fabula de Marcel Breslasu.

- Si totusi, ati declarat ca atunci cand ati revazut, de curand, 'Valurile Dunarii', ati simtit un fior de groaza pe sira spinarii. De ce?

- Pentru ca jucam atat de stangaci, atat de stanjenitor...

- Dar filmul a avut un succes urias.

- Spre norocul meu.

- Care au fost filmele care va mai plac si astazi, desi s-au scurs atatia ani de cand ati jucat in ele.

- 'Duminica la ora sase', al lui Lucian Pintilie si 'Diminetile unui baiat cuminte', al lui Andrei Blaier.

- In ambele ati avut si un partener pe masura.

- Da, pe Dan Nutu, un actor cu totul deosebit.

- Pacat ca si-a ales un alt destin, parasind tara.

- Acele pelicule deschideau un drum nou in cinematografia noastra, prevestind, cred eu, revirimentul de azi.

- Dar la TIFF s-a prezentat 'Rautaciosul adolescent', ecranizare dupa romanul lui Nicolae Breban, in regia lui Gheorghe Vitanidis.

- E adevarat. Eu insistasem pentru 'Duminica la ora sase', insa acesta fusese prezentat cu un an mai inainte, in retrospectiva 'Pintilie'.

- Cu Vitanidis am debutat si eu ca scenarist la filmul Postrestant si am recidivat cu 'In fiecare zi mi-e dor de tine'. Dumneavoastra cum v-ati inteles cu el?

- Minunat. Era extrem de intelegator si explica foarte limpede ce doreste.

- Cronicile de la TIFF, parca uitand ca ati luat cu 'Rautaciosul adolescent' Medalia de aur la Moscova, au comentat, aproape toate, mai ales faptul ca a fost primul film in care a aparut un nud. Cum v-ati simtit cand ati turnat aceasta scena?

- Evident, jenata. Dar Vitanidis m-a convins ca pentru un actor, nudul nu este altceva decat un costum. In fond, era o scena de dragoste.

- Ultimul film in care ati jucat a fost 'Hotel de lux' al lui Dan Pizza, din 1992. La TIFF, ati si spus ca va retrageti din activitatea cinematografica.

- Nici nu mi s-a propus ceva interesant. Si apoi, varsta nu iarta. Iar roluri de matusi sau mame ursuze nu prea exista prin filme. Trebuie sa stii cand sa te retragi. Mi-a ramas insa teatrul. Chiar acum joc un rol mic, dar bun, 'Cersetorul'- in spectacolul 'Elisaveta Bam', in regia lui Tocilescu.

- Spectacolul care a luat premiul cel mare la Gala UNITER.

- Dar care, dupa parerea mea, mai merita si alte premii. Ma gandesc la regie si la interpretare masculina.

- Dumneavoastra v-ati exclus, referindu-va insa la Tocilescu si la Vlad Ivanov.

- Exact!

- Dar vorbeati candva de intentia de a va pensiona si din teatru.

- M-a auzit atunci Ogasanu si mi-a spus: 'Din Teatrul Bulandra nu se iese decat pe catafalc'. Aluzie fireasca la Doamna Bulandra, care a jucat pana aproape de ultima clipa, exemplu urmat si de altii...

Am plecat din teatru cu bucuria de a fi putut sta de vorba o ora intreaga cu Irina Petrescu, dar si cu nostalgia marilor spectacole si a uriasilor actori pe care i-am vazut evoluand pe acea scena.