Nascut la Bucuresti, Dumitru Tepeneag este unul dintre prozatorii romani cunoscuti. La sfarsitul anilor '60, impreuna cu poetul Leonid Dimov, este un reprezentant al onirismului, singurul curent literar romanesc care se opune "realismului socialist" oficial. In 1975, in timpul unei calatorii la Paris, Ceausescu dispune sa i se retraga nationalitatea si astfel este constrans la exil. Se stabileste apoi la Paris, unde devine unul dintre animatorii exilului literar romanesc. Dupa 1990, Dumitru Tepeneag isi imparte timpul intre Paris si Bucuresti, scriind atat in franceza, cat si in romana. Fondeaza si conduce, din 1975 pana in 1980, revista Cahiers de l'Est (trimestrial literar), apoi Nouveaux Cahiers de l'Est, din 1991 in 1992.