Vineri si sambata, la Sala "Toma Caragiu" a Teatrului Bulandra, Festivalul B-FIT (organizat de ArCuB) s-a deschis cu spectacolul "Viata lunga" al Teatrului Nou din Riga (Letonia), in regia lui Alvis Hermanis, povestea unor batrani locuind intr-un apartament comun.

E ceea ce anglo-saxonii numesc "devised theatre", "creatie colectiva" in care textul/scenariul le apartine actorilor si regizorului, fiind construit in timpul repetitiilor, pe masura ce se naste spectacolul. Interpretii din "Viata lunga" au "inventat" zeci de scene si scenete, asamblate apoi pe scena, de cele mai multe ori in jurul unor obiecte, fie ele o haina de blana mancata de molii, pastrata cu grija in punga ei de plastic, un microfon, un radio ori un televizor, un suport de lumanare manufacturat cu un prezervativ, o masina de cusut sau un aparat de fotografiat.

Se vorbeste foarte putin in acest spectacol leton, si totusi povestea e limpede precum cristalul: la mai putin de jumatate de metru de public stau burlacul inca in vigoare, sensibil la nefericirea vecinilor, petrecandu-si timpul cu o orga la care cand canta, cand se prosteste, fostul croitor senil, cu totul dependent de o sotie ceva mai plina de putere, dar satula pana peste cap de viata si de copilul batran de care trebuie sa aiba grija, "bricoleur"-ul umbland sa repare ireparabilul, cu ilare accese de apetit sexual, si consoarta lui, incercand sa puna cap la cap o aparenta de eleganta desueta in pregatirile pentru o vizita la doctor, cu rezultat anuntand sfarsitul. Iar acesti actori atat de tineri tin in mana arta construirii unui personaj dintr-un oftat si o privire obosita, din mangaierea unui guler de vulpe candva sic, din imposibilitatea de a-ti trage un fermoar, din manuirea unei stropitori in forma de broscuta ori intinsul unui ziar. Iata