"Puteti intreba o mama care e cel mai destept si cel mai prost, cel mai frumos si cel mai urit, cel mai bun si cel mai rau copil al ei? Pentru o mama, toti sint la fel. De asta exista critici si cititori pe lume, ca sa distinga ei intre cartile unui scriitor, care toate sint din trupul lui si-i duc memoria genetica mai departe." Asa vede Mircea Cartarescu legatura dintre autor si cartile lui. Cu toate astea, a acceptat sa intre in joc: cea mai buna ramine "Orbitor" si cea mai slaba - "Cincizeci de sonete", cartea cu poeme de junete, frumos desenata de Tudor Jebeleanu.
Dupa chipul si asemanarea autorului
Cartarescu nu e singurul care-si descrie cartile ca pe progenituri imposibil de comparat.
Poeta Simona Popescu, desi nu poate sa-si imparta cartile in "proaste" si "urite" sau "bune" si "frumoase", ramine legata de cele care continua sa-i semene: "Pot doar sa spun ca sint unele care-mi seamana mai mult, altele, mai putin. Cineva care ar vrea sa stie cum e Simona Popescu ar trebui sa citeasca doua carti care, impreuna, dau ceea ce sint eu cu adevarat: 'Exuvii>> si 'Lucrari in verde>>.
Prima tine de partea mea introvertita, cealalta, mai mult de partea mea extrovertita, prima e o carte 'tacuta>>, a doua e multivocala". Cea care nu-i mai seamana e prima scrisa: "Cel mai departe de mine e volumul meu de debut, 'Xilofonul si alte poeme>>", marturiseste poeta.
Cea mai subtire
La cartile ei, Ioana Parvulescu se gindeste la fel ca Mircea Cartarescu si Simona Popescu: "Cartile proprii sint asemenea copiilor proprii, nu-ti vine sa le critici in public, chiar daca in particular esti, sa spunem, sever". Cu toate astea, criticul nu poate sa inchida ochii: "Prima este si cea mai subtirica. E un volumas de poezie subtirel, aparut in 1990, dar scris inainte, care a insemnat ceva pentru viata mea, dar n-a insemnat nimic pentru cititorii lui. Or, nu scrii numai pentru tine".
"Omul recent", la inima lui Patapievici
Horia-Roman Patapievici nu poate numi o carte de care sa ia distanta: "Am debutat in 1995 cu doua carti, 'Cerul vazut prin lentila>> si 'Zbor in bataia sagetii>>, publicate la Nemira si la Humanitas. La un an mi-au aparut 'Politicele>>. Dupa cinci ani, 'Omul recent>>. Intre 'Omul recent>> si celelalte carti s-au scurs trei ani. Nepublicind des, nu pot spune ca sint in dezacord cu vreuna dintre ele, insa chestiunea ridicata de 'Omul recent>> imi sta la inima".
Cenzura naste carti slabe
Cea mai slaba carte pe care a scris-o vreodata e, crede Nora Iuga, "Scrisori neexpediate - roman de provincie": "A fost prima carte care mi-a aparut dupa ce mi s-a interzis sa public vreme de opt ani", povesteste poeta. Intre 1971 si 1978, scriitoarea a ramas consemnata pe lista autorilor care trebuiau scosi din librarii si facuti sa taca. Pentru un poet, o suspendare de felul acesta e aproape un asasinat, spune Nora Iuga, asa ca primul volum de dupa acea perioada de tacere a fost unul care nu a angajat-o in nici un fel: "Nu are nerv, nu exista nici o incercare de razvratire. Erau niste scrisori de iubire din alt secol".
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Patapievici si Cartarescu isi judeca singuri cartile.