"Pamintul mitic al lui Maitec isi ia zborul infinit de fragil in densitatea sa incapatinata si concentrat-vatamata, dar intangibila." Cu aceste cuvinte se referea Mircea Eliade la sculptorul Ovidiu Maitec, pe care il considera cel mai puternic urmas spiritual al lui Brancusi si despre care scria, in 1984, ca "regaseste dubla inspiratie, terestra si aeriana, pe care omul secolului al XX-lea o reinnoada cu simbolismul arhaic care prezideaza asupra marilor mituri cosmogonice".
Sinteza intre arhaic si modern
Ovidiu Maitec s-a nascut la Arad, pe 13 decembrie 1925, si a absolvit Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti. A inceput sa expuna inca de la virsta de 28 de ani, impunindu-se prin modul original de exploatare a traditiilor arhaice romanesti, a caror transpunere pe lemn s-a vazut imbinata cu elementele inovatoare ale artei moderne. Inainte de Revolutie a realizat lucrarea monumentala "Televiziunea", instalata in fata sediului Televiziunii Romane in 1970, a participat, in 1975, la montarea lucrarii "Coloana si aripi" de la Teatrul National bucurestean.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Disparitia unui mare sculptor.