Am vazut "Toujours l`amour" stand pe podea, intr-o sala intesata de studenti care s-au milogit la intrare sa intre gratis. Unii veneau la spectacol pentru a cincea sau a sasea oara. Reuseau sa se apropie, de fiecare data, de propria poveste de dragoste. Muzica si gesturile pline ale actorilor ii transferau intr-o lume salvata prin iubire. Teatru fara cuvinte, teatru invadat de simplitate, in care o inflexiune a unei sprancene spune, instantaneu, mai mult decat orice spasm vorbit al geloziei. Un spectacol de Dan Puric, pe care il joaca alaturi de Carmen Ungureanu, din 1997.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului 'Toujours l`amour', o biblioteca de emotii.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului 'Toujours l`amour', o biblioteca de emotii.