Romanul s-a nascut poet. Spiritul si gura tirgului isi apara, cit de des, idealurile romantice, inca vii si mustind de seva creatoare. Din pacate, aceeasi gura n-a gasit de cuviinta sa ne spuna si pentru cine s-a facut romanul poet. Adica cine s-a nascut cititor. Lipsa de poeti nu ducem, dar cine e publicul lor?
Aurul poetic al comunismului
Ion Bogdan Lefter spune ca "volumele de poezie au avut tiraje mari, colosale in epoca proletcultista. Toata productia editoriala era atunci de propaganda si o prelua imediat noul sistem al bibliotecilor 'pentru mase>>". Criticul atrage atentia si asupra "noului val din anii ’60-’70, care "a mai beneficiat de oarecare generozitate din partea autoritatilor, volumele de versuri aparind in citeva mii de exemplare, in vreme ce, in anii ’70-’80, "s-a stabilizat cam la 700-1.000 de exemplare la jumatatea intervalului si in jurul a 500 de exemplare catre final.
Putin, pentru cunoscatori
Bogdan Lefter e de parere ca "cine invoca presupusele cifre mari de dinainte de 1989 n-a trait perioada sau are memorie scurta". Altfel spus, nimeni n-ar trebui sa se mire de tirajele reduse ale acestui gen, pentru ca "poezia asa se publica dintotdeauna si pretutindeni: in exemplare putine, pentru cunoscatori". "Cititorii de poezie azi sint studentii si puscariasii, cam ca in toate timpurile", il citeaza Marius Chivu pe Andrei Codrescu, adaugind ca situatia nu e specific romaneasca: "In Anglia, marile librarii au cite doua etaje, dar poezia se afla in cel mai indepartat colt, pe ultimul raft, posibil si cel de jos".
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Cine mai are nevoie astazi de poezie?.