"Variatiuni enigmatice", de Eric-Emmanuel Schmitt, este un text care nu are nevoie de decor. Cuvantul este suficient sa devina arhitectul unei lumi care apeleaza la imaginatie. O masa, un scaun si o pusca. Doar de atat a avut nevoie regizorul Claudiu Goga ca sa declanseze un spectacol care ar ramane la fel de puternic, la fel de vizual, chiar daca publicul l-ar vedea cu ochii inchisi. Pentru ca totul se petrece in inchipuirea fiecaruia, a actorilor si a spectatorilor. Dialogurile mitraliate de pe scena inmarmuresc si tin in priza atentia. Un fals ziarist si un laureat al Premiului Nobel se intalnesc pe o insula pustie sa discute despre dragoste, despre reteta succesului in literatura, despre umanitate.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului 'Variatiuni enigmatice', o mitraliera de emotii.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului 'Variatiuni enigmatice', o mitraliera de emotii.