Casele mici, vechi, gata sa se prabuseasca sub greutatea soarelui, stau ca niste soldati la portile Balcicului. Stancile par sa se afunde in albastrul marii, in timp ce lumina decoloreaza orizontul treptat, pe masura ce reuseste sa cucereasca teritorii de apa, in cele cateva ore ale zilei. Marea, deschisa catre cer, primeste in tacere arsita razelor. La pranz, totul devine o iluzie in care rolul principal e ocupat de imaginatie. Doar insectele si broastele mai reusesc sa te tina in contact cu realul. Parfumul tare de tei si flori, verdele neobisnuit de verde din gradina Reginei Maria construiesc cateva cadre greu de cuprins. Numai pensula artistului le poate reda, caci vorbele sunt de prisos in fata lirismului locului.

ISTORIE

Balcicul este undeva la intrarea in marele Orient. Aici, caldura descompune trupul si sufletul, aduce cu ea imagini din alta lume, cu beizadele tragand din naghirlea si femei de lumina care danseaza cu tavi in jurul lor.