Pana se gaseste cineva care sa le dea micilor investitori o mana de ajutor, statiunea pare sedata de aerul tare pentru care este celebra.

Sarata Monteoru a aparut din petrol, traindu-si acum cea de-a treia varsta. Din exploatarea titeiului din aceste dealuri, intreprinzatorul grec Grigore Monteoru s-a imbogatit, iar medicul sau personal l-a sfatuit sa se trateze cu apa sarata pe care satenii din jurul Dealului Istritei o foloseau pentru tamaduirea betesugurilor, dupa cum invatasera de la parintii lor. Monteoru a comandat analize ale apei sarate si, cand aflat de bogatia pe care o stapanea, a demarat lucrarile pentru construirea aici a unei baze de tratament. Statiunea a fost inaugurata la 1 iulie 1895.

Bijuteria Buzaului, Sarata, a fost imbogatita sub mana arhitectului german Eduard Honzik, adaugandu-i-se apoi un al doilea hotel, un strand, un cazinou, un helesteu cu barcute... Pe mosia lui Monteoru s-a nascut astfel un adevarat paradis pentru acea epoca. Urmasii lui Monteoru au concesionat statiunea catre afaceristi, care nu au fost capabili sa ingrijeasca macar de ce li s-a dat pe mana. Cutremurul care a lovit tara in 1940, razboiul si furia proletara impotriva mosierilor au dus la distrugerea statiunii pe care o imaginase filantropul afacerist. A doua tinerete Sarata o va cunoaste in anii ’70, cand aici se infiinteaza doua hoteluri cu baze de tratament. Statiunea, desi mica si dezvoltata in conditiile epocii, a redevenit locul preferat pentru foarte multi romani.