Cum ati trecut de la teoria receptarii la antropologia literara?

Motivul e ca, atunci cand te preocupa, asa cum m-a preocupat pe mine, teoria receptarii, ajungi aproape intr-un punct mort, daca pui accentul pe analiza tehnica a textelor. A fost, apoi, nevoia de a gasi raspunsul la intrebarea: ce ne spune literatura despre conditia umana? Desi suntem constienti de faptul ca literatura reprezinta fictiune, in care ne prefacem a crede, nu o respingem, ci o folosim, poate, ca pe un mijloc pentru a descoperi ceva despre motivele pentru care avem nevoie de fictiune si de iluzii. Antropologia literara a fost, pentru mine, urmarea fireasca a teoriei receptarii.

Literatura e, prin urmare, o simpla iluzie? Cum explicati nevoia oamenilor de povesti?

Cred ca exista o nevoie, in firea omului, de a se prelungi pe sine dincolo de sine si, in acelasi timp, de a duce o viata dubla. De exemplu, atunci cand, asa cum spune Henri James, citind o carte, fac parte dintr-o lume diferita, eu sunt, in acelasi timp, si cititorul, cu alte cuvinte, fac parte din aceasta lume. Prin urmare, a te afla in doua lumi e o tendinta puternica a fiintei umane. Prelungirea si dublarea sinelui in doua tipuri diferite de viata explica nevoia oamenilor de povesti.