Intr-o lume in care incrancenarile, zbaterile interioare, capata nu de putine ori chipuri hidoase, Catia, asa cum ii place autoarei sa i se spuna, gaseste liantul care sa innoade firele rupte ale comunicarii dintre oameni. In cartile ei nu sunt feministe si misogini, nu sunt judecatori care sa dea sentinte. Personajele Catiei ies din sabloane si isi rumega propria libertate cu deplina constiinta a evenimentului asumat.


Autoarea reia personajele din romanul de debut si le reevalueaza coordonatele. Noul roman al Catiei arata pas cu pas esecul drumului infundat pe care barbatul si femeia il aleg tocmai din dorinta de a se limpezi. Adrian nu poate sa se dumireasca pe cine iubeste, Corina nu poate sa accepte ca fiinta iubita e mai mult decat un simplu obiect, iar Smara, personaj fara replica de asta data, se invaluie in tacere.

Intr-un format comod, cu un design elegant, suav, cartea Catiei Maxim nu lasa rece cititorul. Acesta se implica , chiar daca realizeaza ca romanul nu opteaza pentru acea abordare transanta: personaj negativ, personaj pozitiv. Autoarea isi iubeste deopotriva personajele si, prin urmare, nu le judeca. Cartea nu are concluzii , nu are solutii.
Realizeaza in schimb acea comunicare intre personaje si cititori, fara de care un text oricat de valoros ar fi, nu ar reprezenta decat o bijuterie intr-o vitrina. Catia Maxim reuseste si de asta data sa ofere delicat textul singurului in masura sa il aprecieze sau nu: cititorul.

Catia Maxim a mai publicat "Inca un pas" in 2007 si "Clipe salvate" in 2008.