Pe langa lectia de istorie pe care organizatorii au gandit-o, expozitia permite formarea unei imagini despre un segment al artei romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator, mai putin cunoscut pana acum publicului larg.
Imaginea unei lumi uitate.

Desigur,cele mai multe piese de pictura, sculptura sau arta decorativa au caracter oficial. Faptul ca este vorba, in principal, despre portretele familiei regale, care intra in categoria artei oficiale, nu le schimba statutul de opere de arta.

Daca unii artisti au ramas consemnati in primul esalon al domeniului si dupa al Doilea Razboi Mondial, cum ar fi pictorii Carol Popp de Szatmari, Nicolae Vermont, Eustatiu Stoenescu sau sculptorii Wladimir Hegel, Oscar Han sau Militza Patrascu, altii au intrat intr-un con de umbra.

Sa-i amintim numai pe Emil Volkers, autorul picturii „Venirea in tara a Printului Carol”, compozitie ce pare astazi scoasa dintr-un basm cu haiduci, pe Otilia Michail Otetelesanu, ale carei naturi statice apar din cand in cand in licitatiile bucurestene, sau pe sculptorul Dimitrie Mataoanu, autor al unor grupuri statuare, unele disparute.