„Inteligenta fina ascunsa sub o aparenta modesta si imaginatia surprinzatoare” sunt calitati distinctive ale romanilor, scrie Dumitru Draghicescu, doctor in sociologie la Sorbona, in cartea sa „Din psihologia poporului roman”, care a aparut in 1907.

Chiar daca are „bucati ruginite” si cel putin „una dintre tezele de baza este eronata - fondul cartii nu este nici invechit, nici plicticos, dimpotriva”, dupa cum scria George Pruteanu in „Dilema” (1995).

Potrivit cercetatorului Marius Radu, un studiu al psihologilor de la Universitatea Edinburgh - care au aplicat numeroase teste IQ in 2006 - „au dovedit ca peste 68 la suta din romani au o capacitate crescuta de abstractizare a informatiei”.

In clasamentul provizoriu al studiului aflat in plina desfasurare, romanii ocupa locul noua in lume la gandire abstracta, „dupa japonezi si danezi, aflandu-se imediat in fata germanilor si a rusilor”. Asta explica, crede Radu, ca romanii sunt mai descurcareti si inventivi decat altii.

Hazul de necaz vine din vremea razboiului rece

Daca D. Draghicescu spune ca spiritul satiric este trasatura „cea mai neteda si bine definita a mentalului romanesc”, comuna cu englezii, etologul Marius Radu spune ca sarcasmul si tendinta de a face „haz de necaz” nu sunt caracteristice niciunui popor si au devenit mai accentuate in estul Europei in timpul Razboiului Rece, „ca urmare a necesitatii descarcarii tensiunilor acumulate din pricina incatusarii unor libertati”.

Cercetatorul considera remarcabila inventivitatea romanilor, care a transmis si promovat umorul autoironic, autoagresiv, „care le-a permis sa refuleze fara a deveni pacienti ai cabinetelor de psihologie si fara a-si manifesta foarte violent agresiunea”.